Analiză genetică a populației europene
Cercetători italieni au examinat ADN-ul a 348 de rămășițe umane din perioada 45.000 – 1.700 î.Hr. Rezultatele indică o modificare a pigmentării pielii mai lentă decât se estima anterior.
În Paleolitic (13.000 – 35.000 î.Hr.), 92% dintre locuitorii Europei aveau pielea închisă la culoare, 8% o nuanță intermediară, și niciunul nu prezenta o pigmentare deschisă.
În Epoca Fierului (1.700 – 3.000 î.Hr.), proporțiile s-au modificat: 55% cu pielea închisă, 27% intermediară și 18% deschisă la culoare. 
Evoluția culorii pielii
Migrarea din Africa spre Europa și Asia, în urmă cu 60.000-70.000 de ani, a influențat pigmentarea. Adaptarea la zone cu radiații UV mai scăzute a condus la apariția pielii mai deschise pentru facilitarea sintezei vitaminei D.
„Era de așteptat ca primii vânători-culegători, venind din zone cu climă mai caldă, să prezinte o pigmentare închisă. Surprinzător a fost intervalul extins în care această pigmentare a persistat”, explică Silvia Ghirotto, biolog evoluționist.
Concluzii privind strămoșii europeni
Cercetătorii au demonstrat, printr-o analiză probabilistică, modificări semnificative ale culorii ochilor, părului și pielii în Eurasia de-a lungul timpului.
Schimbările au avut loc lent, încât abia în Epoca Fierului frecvența pielii deschise la culoare a egalat-o pe cea a pielii închise. Majoritatea europenilor au avut pielea închisă la culoare în cea mai mare parte a preistoriei.
Aceste descoperiri oferă o nouă perspectivă asupra aspectului fizic al populațiilor preistorice europene, inclusiv a constructorilor de la Stonehenge, ale căror trăsături ar fi putut fi mai închise la culoare decât se credea inițial.
Studiul, publicat pe bioRxiv, aşteaptă evaluarea colegială. Rezultatele pot avea implicații majore în înțelegerea evoluției umane și a diversității genetice în Europa.
