Numeroase artefacte descoperite
Arheologi care au excavat situl Longtan din provincia Yunnan, la granița sud-vestică a Platoului Tibetan, au descoperit numeroase obiecte preistorice din piatră în solul argilos și noroios al zonei.
Analiza acestora a arătat că multe unelte sunt realizate într-un stil similar celui Quina, în mod tradițional asociat cu neanderthalienii. Acest stil tehnologic nu fusese identificat anterior în Asia de Est, conform studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
„Descoperirea de la Longtan este remarcabilă, deoarece documentează această tradiție specifică la o distanță de cel puțin 7.000-8.000 km de zonele în care era cunoscută anterior”, a declarat coautorul studiului, Davide Delpiano, cercetător postdoctoral în arheologie paleolitică la Universitatea din Ferrara, Italia. 
Neanderthalienii au populat Eurasia timp de aproape 400.000 de ani, înainte de dispariția lor, acum 40.000 de ani, dar până acum nu existau dovezi ale prezenței lor la est de Munții Altai din sudul Siberiei.
Unelte din cultura Mousteriană
În Europa de Vest, unelte similare cu cele Quina au fost descoperite alături de rămășițe de neanderthalieni în mai multe situri, inclusiv la La Quina din Franța. Aceste unelte fac parte din cultura Mousteriană, specifică neanderthalienilor.
Descoperirea de la Longtan sugerează două posibilități: fie neanderthalienii au migrat până în China, fie un alt grup uman arhaic a dezvoltat independent unelte foarte asemănătoare. Colecția include răzuitoare, vârfuri de piatră potențial atașate sulițelor și obiecte cu incizii similare unor ferăstraie.
În Europa, uneltele Quina au fost folosite în condiții climatice reci și uscate, ajutându-i pe neanderthalieni să vâneze animale precum reni, cerbi giganți, cai și zimbri. Aceste instrumente erau robuste și reutilizabile, adaptate unui stil de viață nomad și resurselor limitate.
Analiza polenului antic din Longtan indică un climat similar cu cel european din aceeași perioadă, dar nu au fost găsite încă rămășițe de animale pentru a confirma tipul de pradă.
„Setul tehnologic Quina reflectă o strategie avansată de mobilitate. Aceste unelte erau concepute pentru a rezista, deoarece grupurile umane nomade aveau de-a face cu resurse din ce în ce mai rare”, a explicat Delpiano.
Alternative la migrații
O ipoteză este că neanderthalienii au ajuns în sud-vestul Chinei sau că au interacționat cu alte specii umane, permițând astfel răspândirea tehnologiilor lor.
De exemplu, rămășițele umane descoperite în Peștera Denisova din Munții Altai indică faptul că neanderthalienii au coexistat acolo cu denisovenii, o altă specie umană arhaică care a trăit în Asia.
De asemenea, craniile descoperite în Xuchang, provincia Henan, prezintă caracteristici neanderthaliene, ceea ce sugerează posibile interacțiuni între grupuri umane din Vest și Est.
Cu toate acestea, nu există încă o conexiune clară între această descoperire și o posibilă migrație neanderthaliană spre China. O altă teorie este că uneltele Quina au fost dezvoltate independent de un alt grup uman, eventual denisovenii sau de o specie umană necunoscută.
„Deși nu putem confirma încă prezența neanderthalienilor în China, știm că denisovenii au fost prezenți în zonă. Este posibil ca ei să fi adoptat sau reinventat această tehnologie pentru a se adapta condițiilor locale”, a spus Delpiano.
Necesitatea unor dovezi suplimentare
Dongju Zhang, profesor de arheologie la Universitatea Lanzhou, care nu a participat la studiu, consideră că ambele ipoteze sunt plauzibile, dar speculative. „Este prea devreme pentru a identifica cu exactitate creatorii acestor unelte. Avem nevoie de mai multe dovezi, cum ar fi fosile umane sau ADN antic”, a precizat Dongju Zhang.
John Shea, profesor de antropologie la Universitatea Stony Brook, a subliniat că uneltele de piatră nu reprezintă dovezi definitive ale prezenței neanderthalienilor în China. „Singura modalitate sigură este descoperirea unei fosile neanderthaliene în această zonă”, a menționat John Shea.
Această descoperire se adaugă unei serii de cercetări recente care plasează Asia de Est și de Sud-Est în centrul studiilor privind originile umane. Ben Utting, cercetător la Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, a remarcat că noile descoperiri contestă ideea că aceste regiuni erau periferice din punct de vedere cultural.
„Aceste dovezi demonstrează că oamenii care au trăit aici aveau un comportament la fel de complex ca cei din alte părți ale lumii în aceeași perioadă”, a concluzionat Ben Utting.
