Argentina, o ţară înfloritoare
O corabie, Principessa Mafalda, lansată cu trei ani înaintea Titanicului, plecase de la Genova pe 11 octombrie 1927, transportând 971 de pasageri. La finalul secolului al XIX-lea, milioane de oameni traversau Atlanticul în căutarea unui teritoriu liniştit şi prosper.
În acea perioadă, Argentina era una dintre cele şase puteri globale, o naţiune bogată cu o dezvoltare rapidă. În Buenos Aires, trei din patru locuitori proveneau din Europa. Erau numiţi porteños („locuitorii portului”) şi zvonurile spuneau că întreaga capitală „a ieşit din port”.
Pe 25 octombrie 1927, cu câteva zile înainte de destinaţie, nava s-a scufundat, punând capăt vieţii multor pasageri. 
Bunicii săi au scăpat cu uşurinţă dintr-un naufragiu tragic în timpul emigrării din Italia către Argentina – o experienţă care, fără îndoială, i-a inspirat compasiune pentru cei care începeau călătorii periculoase peste Marea Mediterană în căutarea unor vieţi mai bune în Europa.
Jorge Bergoglio a auzit despre acest naufragiu din copilărie. Bunica sa îi relata tragicul incident, ca şi cum ar fi fost martoră.
Toamna anului 1927, Rosa Bergoglio urma să se îmbarce spre Buenos Aires, alături de soţul ei Giovanni şi fiul lor Mario, pe Principessa Mafalda. Însă o problemă birocratică, conform spuselor Papei, i-a împiedicat plecarea, salvându-le viaţa într-un fel.
În 1929, familia sa a ajuns la Buenos Aires
Familia Bergoglio a ajuns în cele din urmă la destinaţie, la 1 februarie 1929, cu un an în urmă faţă de plan, deşi au fost amânaţi de birocraţie. „Pentru a părăsi Genova în acea epocă era nevoie de un «nulla osta», un document greu de obţinut”, a afirmat istoricul argentinian Fernando Devoto.
Sosirea lor a coincis cu vara australă, după o iarnă petrecută în Italia. Când nava a ancorat în Buenos Aires, Rosa a fost printre primii care au coborât.
În ciuda căldurii umede, femeia de 45 de ani purta o haină de blană. În guler ascundea economiile din vânzarea cofetăriei din Torino, întreaga ei avere.
Familia Bergoglio s-a alăturat celor trei fraţi ai lor, care plecaseră cu şapte ani mai devreme la Parana, la 500 de kilometri de Buenos Aires, pentru una afacere cu materiale de construcţie.
Mulţi italieni locuiau acolo şi foloseau un dialect spaniol particular, mai puţin sonor şi mai blând decât cel european.
În provincia Entre Rios, succesul familiei piemonteze nu a trecut neobservat. Oraşul le-a dat porecla casei lor de „Palazzo Bergoglio”: o clădire cu patru etaje, conectate printr-un ascensor şi acoperită de o cupolă în stil Belle Epoque.
Giovanni, capul familiei, a început să lucreze cu fraţii săi, iar fiul său, Mario, a devenit contabilul companiei. Dar reuniunea abia începuse când, la scurt timp după prăbuşirea de pe Wall Street, criza economică a lovit Argentina.
În 1932, „palatul” a fost vândut, la fel ca şi cripta familiei. Familia Bergoglio, cu 2.000 de pesos, a părăsit Parana şi s-a mutat în capitală.
Rosa, bunica educată
„(Bunicii mei) au început de la zero cu acelaşi optimism cu care au început”, a afirmat Papa Francisc în 2013. Buenos Aires se simţea deja ca o metropolă europeană.
Familia Bergoglio s-a stabilit în cartierul Flores. Bunica Rosa, ca să se descurce, a deschis o mică băcănie. Fiul ei Mario lucra ca livrator, în căutarea unui loc de contabil.
În 1934, într-o biserică, a cunoscut-o pe Regina, fiica unui cuplu piemontes, deşi originară din Argentina.
Un an mai târziu, s-a născut Jorge. Jorge Mario Bergoglio a venit pe lume pe 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, dintr-o familie de origine italiană. Cel mai mare dintre cinci fraţi, Papa şi-a amintit adesea cu drag de o familie unită şi de influenţa profundă pe care bunica sa italiană a avut-o asupra credinţei sale. A fost botezat la Crăciunul din 1936 într-o bazilica din cartierul italian Amalgro, Buenos Aires.
Un model pe care l-a urmat toată viața
Bunica Rosa s-a implicat profund în Acțiunea Catolică, o mişcare precursoare a Democrației Creştine, din Piemont.
În 1924, la 40 de ani, a devenit consilier al episcopului local. „A ţint conferinţe prin întreaga provincie”, relatează o publicaţie culturală locală din 2016.
{/* …restul conținutului… */}
