Comportament neobișnuit pentru mărimea lor
Aceste marsupiale de dimensiuni impresionante, care ajungeau la o greutate de până la 170 de kilograme, au fost descoperite în apropierea Muntelui Etna, la nord de Rockhampton. În contradicție cu previziunile, analiza dinților fosilizați indică faptul că aceste animale erau sedentare, trăind și decedând în preajma peșterilor unde au fost găsite rămășițele lor.
Dr. Scott Hocknull, paleontolog la Muzeul Queensland, descrie acești canguri ca fiind „animale casnice” care preferau să rămână într-un „mic teritoriu” în jurul peșterilor de calcar. Acest comportament este neobișnuit pentru animale de asemenea dimensiuni, care de obicei au un teritoriu mult mai vast.
„Acești canguri giganți se relaxau în propria lor locuință, hrănindu-se cu frunze din pădurea tropicală abundentă din zonă. Aceasta sugerează stabilitate mediului.”, explică Dr. Hocknull. 
Adaptare și dispariție
Pădurea tropicală le asigura o sursă constantă de hrană, iar peșterile le ofereau adăpost împotriva prădătorilor, cum ar fi leii marsupiali. Cu toate acestea, aria lor restrânsă s-a dovedit a fi o strategie dezavantajoasă pe termen lung. Schimbările climatice și creșterea aridității au afectat ecosistemul pădurii tropicale acum aproximativ 280.000 de ani, contribuind la dispariția acestor specii.
Dr. Isaac Kerr, specialist în paleontologia cangurilor, menționează că fosilele de Protemnodon indică existența mai multor specii adaptate unui mediu divers. Acești canguri megafauna aveau dimensiuni variate, fiind, în general, mai robust decât omologii lor moderni.
Metode inovatoare de cercetare
Studiul a utilizat tehnici moderne pentru a analiza semnăturile chimice din dinții fosilizați. Chris Laurikainen Gaete, coautor al cercetării, explică: „Stronțiul este un element variabil în funcție de mediu, mai ales în compoziția rocilor de bază. De exemplu, calcarul prezintă o semnătură de stronțiu diferită de cea a rocilor vulcanice sau a bazaltului.”
Această metodă permite cercetătorilor să determine aria de răspândire a fiecărui animal și să înțeleagă mai bine cauzele dispariției anumitor specii de megafaună.
Rezultatele acestui studiu aduc perspective noi în paleontologie și ecologie. „Aceste descoperiri schimbă fundamentul pe care paleontologii și ecologiștii analizează fosilele”, subliniază Dr. Hocknull.
Cercetătorii intenționează să aplice aceste metode și altor specii fosile de canguri mai mici găsite în zona Muntelui Etna, pentru a înțelege cum au supraviețuit aceste specii schimbărilor de mediu, în timp ce Protemnodon a dispărut.
Aceste descoperiri subliniază importanța sitului de la Muntele Etna, unul dintre cele mai bogate în fosile din Australia, oferind informații valoroase despre evoluția faunei și a mediului în ultimele milioane de ani.
