Masculii cicadelor antice produceau sunete
Cercetătorii au clasificat recent o insectă fosilizată, descoperită recent, într-un nou gen și specie, bazându-se pe această descoperire și pe o altă fosile, la fel de bine conservate, găsite în același sit arheologic.
Deși ambele fosile sunt femele, analiza filogenetică indică faptul că masculii acestei specii emiteau sunete, la fel ca cicadele moderne. Descoperite în Germania, aceste fosile demonstrează că cicadele cântătoare au ajuns în Europa mult mai devreme decât se stia anterior.
Acestea sunt cele mai vechi fosile cunoscute de cicade cântătoare „autentice”, din familia Cicadidae, conform unui studiu publicat în revista Scientific Reports. 
Familia Cicadidae cuprinde majoritatea cicadelor moderne, inclusiv cele anuale și cele periodice, precum cele cu corp negru și ochi roșii, care apar în estul Americii de Nord la fiecare 13 sau 17 ani.
Peste 3.000 de specii
Cicadele locuiesc pe toate continentele, excluzând Antarctica, și numără peste 3.000 de specii. Cu toate acestea, fosilele de cicade sunt rare; doar 44 au fost documentate până în prezent.
Cea mai veche cicadă cântătoare cunoscută anterior fusese descoperită în Montana, având o vechime de 56–59 milioane de ani, conform autorului principal al studiului, dr. Hui Jiang, paleontolog la Universitatea din Bonn.
Noua fosilă din Europa reprezintă cea mai veche cicadă cântătoare identificată până în prezent. Grație conservării excelente, cercetătorii au putut clasifica insecta într-un trib modern, Platypleurini, întâlnit astăzi în principal în Africa Subsahariană și Asia, dar nu și în Europa.
Studii anterioare sugerau că acest trib a apărut în Africa acum 25–30 de milioane de ani și s-a răspândit de acolo. Cu toate acestea, această fosilă plasează originea tribului cu aproximativ 20 de milioane de ani mai devreme, indicând o diversificare mai timpurie decât se credea.
Specia a fost numită Eoplatypleura messelensis
Dr. Conrad Labandeira, geolog și curator la Muzeul Smithsonian, care nu a participat la studiu, a remarcat implicațiile descoperirii, acestea indicând o rată evolutivă mai lentă pentru acest grup decât se estimase anterior. El a menționat că descoperirea altor fosile similare ar putea furniza date mai precise pentru astfel de estimări.
Specia a fost numită Eoplatypleura messelensis, după Groapa Messel din Germania, locul unde au fost găsite fosilele. Zona, un fost lac vulcanic fără oxigen, oferă condiții ideale pentru fosilizare.
Sedimentele fine de pe fundul lacului au conservat numeroase organisme din epoca Eocen (acum 57–36 milioane de ani), iar situl este patrimoniu mondial UNESCO din 1995.
Dr. Sonja Wedmann, coautoare a studiului și șefă a departamentului de paleoentomologie de la Universitatea Senckenberg, a afirmat că una dintre fosile este una dintre cele mai bine conservate insecte descoperite în Groapa Messel.
Asemănări cu cicadele moderne
Forma generală a capului și corpului lui E. messelensis este foarte asemănătoare cu cea a cicadelor moderne. Rostrumul – structura bucală asemănătoare unui bot – este intact, dar nu se cunoaște cu certitudine dacă insecta se hrănea cu xilem, ca cicadele actuale.
Aripile fosilei prezintă urme de culoare și modele, sugerând o funcție de camuflaj similară cu cea a cicadelor de astăzi.
Cu toate acestea, există diferențe față de speciile moderne. Aripile anterioare ale lui E. messelensis sunt mai late și mai scurte, ceea ce ar fi putut influența modul de zbor.
Nu se poate determina cu exactitate cum suna cântecul acestei cicade antice, însă forma corpului sugerează un sunet asemănător cu cel al cicadelor moderne.
În plus, abdomenul mai lat ar putea indica o cavitate rezonantă mai mare, capabilă să amplifice sunetele produse de timpalele abdominale. Jiang remarcă că aceasta este o ipoteză și că cercetările ulterioare asupra cicadelor moderne vor putea confirma sau infirma această posibilitate.
