O societate bipolară: „noi” și „ei”
În turul doi al alegerilor prezidențiale, dispariția echilibrului a devenit evidentă. Candidaturile lui George Simion și Nicușor Dan, cu procentele lor din voturi, au accentuat această divizare.
Membrii aceluiași grup se ceartă, fiecare tabără utilizând toate mijloacele pentru a-și critica adversarii.
Alegerile au dezvăluit o tendință îngrijorătoare: votul nu se mai bazează pe soluții, ci pe emoții, apartenență și excludere. 
Sociologul Gelu Duminică descrie acest fenomen ca pe o manifestare a identității colective construite pe antagonism.
„Așa am fost dintotdeauna… În imn, vorbim de barbari și tirani, iar cine sunt aceștia? Ceilalți. Din păcate, avem această tendință de a ne opune. Votul împotrivă, dorința ca celălalt să sufere, ne oferă o satisfacție irațională. Dar noi am creat această situație”, a explicat sociologul, subliniind cum această abordare face parte din cultura noastră socială.
Potrivit sociologului, românii au fost învățați să vadă lumea în alb și negru, inclusiv prin narațiunile din copilărie, în care „străinii, spaniolii sau oamenii de culoare” erau răi și nedemni de încredere.
O identitate națională bazată pe mituri de superioritate
Ni s-a inoculat ideea că tabăra noastră este mai bună decât cealaltă. Am transformat acest lucru chiar și în expresii populare.
Gelu Duminică
Această perspectivă se reflectă și în comportamentul politic, accentuat de lipsa unui dialog constructiv din partea liderilor politici, religioși și a altor figuri influente.
„În sociologie, aceste percepții au devenit elemente culturale, cu alte cuvinte, elemente transmise non-genetic. La noi, diferențele dintre grupuri au fost percepute ca inferioritate a celuilalt.”, explică sociologul.
Identitatea românească, după cum explică Gelu Duminică, se construiește pe mituri și o percepție imaginară de superioritate.
„Suntem o țară privilegiată, poarta creștinătății, dar aceste idei sunt controversate. Nu suntem doar daci și romani, ci și ostrogoți, huni, romi, slavi, tătari.”
„Suntem o țară relativ tânără, cu o identitate națională relativ nouă. Identitatea noastră este în continuă negociere.”
„În prezent, observăm o negociere între o identitate națională suveranistă, bazată pe idei precum «noi suntem grădina Maicii Domnului», și una globalistă, orientată spre Uniunea Europeană. Cu toate acestea, această dezbatere nu este nouă: am avut o discuție similară și în 1848.”, spune Gelu Duminică.
Un alt expert observă o emoție profundă de frustrare și neîncredere în spatele naționalismului. ”Naționalismul din România are o formă de victimizare interiorizată și tendința de a vedea conspirații. ”
Etichetele devin arme
În acest context, etichetele devin instrumente de atac. Ura este amplificată de rețelele sociale, iar retorica devine extremă.
„În această campanie, până joi, nu am avut un mesaj public clar al candidaților referitor la minorități, acelea recunoscute de Constituție. Este ca și cum ei ar fi niște străini… Cu toate că antagonismul actual se află la nivelul etichetelor sociale.”, explică Gelu Duminică.
„Se utilizează două etichete. O parte îi descrie pe oponenți ca pe «țigani», cealaltă folosește eticheta de «iubitor de curcubeu». Dacă comparăm sondajele, putem observa că romii și LGBTQ+ sunt grupurile cele mai urâte din România. Aceasta explică utilizarea acestor etichete cu intenția de a stârni antagonismul și a crea o stare de inferioritate.”
Diviziunea depășește divergențele ideologice, implicând sentimente de dispreț reciproc. Atât taberele se caracterizează printr-un discurs extremist.
Această divizare a persistat și în dezbaterile publice. Liderii politici nu au reușit să unească, ci au capitalizat pe emoțiile negative ale electoratului.
„Niciun candidat nu a spus: «Vom vorbi despre toți românii, nu doar despre unii dintre ei»”, observă Gelu Duminică.
Votul, oglindă a unei societăți fragmentate
Radicalizarea politică provine din incapacitatea societății de a accepta diversitatea.
„În România domnului Simion, cei cu opinii diferite nu sunt acceptați. În schimb, în România domnului Nicușor Dan, chiar dacă nu sunt susținuți, sunt acceptați, cel puțin tolerați. Dar tolerarea este o relație de putere, nu diversitate. Tolerarea presupune că cineva decide cât de mult să accepte pe altcineva.”, mai spune Gelu Duminică.
Se observă o diviziune electorală clară între zonele rurale și urbane, dar și între diaspora și comunitatea din țară. Aceasta reflectă o ruptură între o societate modernă și una tradițională.
„Cine crede că ura, antagonismul și această diviziune vor dispărea pe 19 mai, se înșeală amarnic.“ avertizează sociologul. „Nu e sfârșitul, ci o reorientare a forțelor. Democrația trebuie apărată în fiecare zi.”
În concluzie, votul reflectă o societate divizată, unde românii se privesc cu suspiciune și dispreț.
