Este incontestabil că ultimul titlu din seria The Elder Scrolls, anume Skyrim, a absorbit milioane de ore de timp liber ale jucătorilor, inclusiv al meu, la nivel global – și pe bună dreptate. Aventurile din regiunea cea mai nordic a continentului Tamriel sunt, probabil, unele dintre cele mai remarcabile din industria jocurilor, întrucât cui nu-i place să înfrunte dragoni, vampiri și schelete de vikingi utilizând o sabie într-o mână și o sferă de foc magică în cealaltă?
Ca orice pasionat de jocuri online masive, am petrecut și câteva zeci de ore în ESO, pe care îl pot descrie drept o experiență plăcută, dar nu neapărat pe placul meu, fiind diferit de jocurile online masive de tipul World of Warcraft, la care sunt obișnuit, mai ales în ceea ce privește lupta. Am menționat aceste detalii pentru a vă demonstra familiaritatea cu seria Elder Scrolls și cu caracteristicile sale – dar asta nu înseamnă neapărat că eram pregătit pentru relansarea lui Oblivion.
Am jucat versiunea originală acum câțiva ani, inclusiv o mulțime de moduri suplimentare create de comunitate, dar întotdeauna am simțit ceva în neregulă, ceva care mă împiedica să mă bucur pe deplin de aspectele bune. Am putut să apreciez partea narativă, dar mecanica și senzația de joc m-au determinat să renunț mult înainte de final.
Pur și simplu, nu m-am putut împăca cu modul în care sabia din mână se simțea ca un balon sau cu faptul că actorii vocali au fost utilizați excesiv, încât era imposibil să interacționezi cu mai mult de 5-6 NPC-uri fără să dai peste cel puțin doi cu aceeași voce. Tocmai din acest motiv am fost entuziasmat atunci când am aflat de relansarea lui Oblivion, deoarece oferea o oportunitate perfectă de a mă bucura de joc în toată splendoarea lui, fără problemele menționate anterior.
Și așa, după ceea ce mulți au numit „cel mai prost păstrat secret”, compania a anunțat și lansat jocul. Având în vedere că lansarea lui Oblivion Remastered a venit surprinzător acum două săptămâni și prezența noastră la Comic-Con cu standul nostru propriu (mai multe detalii în clipul disponibil), acest material video întârzie puțin, deoarece am dorit să-l explorez suficient pentru a putea oferi o recenzie de calitate – chiar dacă nici acum nu am văzut totul ce are de oferit Oblivion.
Înainte de recenzie, acest material marchează și începutul unei perioade destul de active pentru pasionații de jocuri. Astăzi vorbim despre Oblivion, joi vă voi prezenta recenzia pentru Clair Obscur: Expedition 33, în următoarele două săptămâni vom discuta despre DOOM: The Dark Ages, iar pe 30 vine și Elden Ring Nightreign, pe lângă alte lansări sau jocuri indie ce pot deveni populare.
Ce aduce nou?
Să începem cu schimbările aduse de remaster față de jocul original, pentru a înțelege efortul depus de studiourile Virtuos și Bethesda, implicate în dezvoltarea lui. În primul rând, și cel mai evident, este îmbunătățirea grafică. Acum, Oblivion nu mai arată ca un joc lansat în 2006, ci ca unul modern, comparabil cu titluri precum Avowed sau Assassin’s Creed Shadows.
Cum au reușit să facă acest lucru? Printr-un efort intens. Au preluat fizica personajelor din Gamebryo, motorul folosită la Oblivion, și au migrat-o către Unreal Engine 5. Rezultatul este o grafică de generație următoare, dar fizica personajelor și modul în care acestea funcționează sunt aproape identice cu originalul.
Există îmbunătățiri și în ceea ce privește mișcările; sabia se simte acum mai realist decât un balon și îndrăznesc să spun că chiar mai bine decât în Skyrim sau ESO, ținând cont că provine de la un motor mai vechi.
Au fost adăugate și replici noi pentru NPC-uri, cu o cantitate semnificativ mai mare de actori vocali, pentru a evita repetările. Interfața utilizator a fost, de asemenea, revizuită pentru a oferi o experiență mai atrăgătoare jucătorilor de generația Z, iar acum poți să alergi prin Cyrodiil.
Acestea sunt doar câteva dintre modificări. Detalii complete sunt disponibile prin căutare pe internet.
Și, un avantaj suplimentar, a fost lansat imediat pe Game Pass, ceea ce înseamnă posibilitatea de a te bucura de el fără a investi bani suplimentari.
Primele Ore și Povestea
Acum că am explicat ce aduce relansarea, să vorbim despre experiența inițială și modul în care te introduce într-unul dintre cele mai imersive medii moderne. Un posibil spoiler pentru cei care nu urmăresc povestea acestui joc.
La fel ca în toate celelalte Elder Scrolls, la început, personajul tău e un deținut anonim și, printr-o schimbare de soartă, este implicat în complotul unor forțe superioare – în acest caz, Împăratul Uriel Septim VII, care se află într-o închisoare în căutarea unui tunel secret pentru a scăpa de o grupare misterioasă de asasinat.
Fie prin întâmplare, fie prin destin, celula în care se află tunelul secret e închisoarea ta, motiv pentru care împăratul descoperă că ești eroul pe care l-a visat de mult.
Pe scurt: împăratul te ia cu el, trecând prin tuneluri subterane, ajungând într-o criză unde este ucis. Îți dă Amuleta Regilor, și te trimite să cauți moștenitorul său – fiul său bastard. După asta, ai un marker, dar nu ești obligat să urmezi povestea principală.
Acesta este farmecul Elder Scrolls; poți petrece sute de ore în aventuri fără a atinge misiunile principale. Side quests sunt extraordinare.
Storyline-uri precum cele din Dark Brotherhood, Thieves Guild sau DLC-urile Knights of the Nine și Shivering Isles sunt memorabile – doar o parte a jocului. Asta nu înseamnă că misiunile principale nu sunt bune. Dimpotrivă.
Sunt captivante, îți pun la încercare gândirea și te determină să analizezi motivațiile aliaților și inamicilor. Împăratul este un protagonist extrem de interesant. Vocea lui Sean Bean este excelentă.
Mankar Camoran este un oponent puternic și real. Exemple perfecte: Sheogorath și Lucien Lachance.
Cyrodiil
Dar trebuie să recunoaștem meritul lumii. Cyrodiil, regiunea centrală a Tamriel și inima Imperiului condus de dinastia Septim, este și a altor imperii care au existat și dispărut.
Chiar dacă Cyrodiil nu este la fel de memorabil ca Skyrim sau Morrowind, are propria frumusețe.
Are un aspect medieval clasic, cu câmpii, păduri, lacuri și munți. Este atât familiar, cât și magic și fantastic. Am reușit să mă identific cu personajul și să simt că mă aflu acolo.
Dacă te îndoiești de a te îndrăgosti de un joc, intră în Oblivion, admiră priveliștea Cyrodiilului – și mai vorbim.
Dacă ne bazăm pe ceea ce am spus, Oblivion Remastered este o creație fascinantă, un joc fără defecte. Dar oare chiar așa stau lucrurile?
Nu neapărat. Ca orice alt joc, are și aspecte negative.
Mecanici și Monotonie
După cum am menționat, graficul modern ascunde un motor vechi care nu oferă opțiuni extinse pentru combat, ceea ce devine plictisitor.
Atacuri cu sabia, arc, vrăji… Cam atât. Fără un gameplay captivant, cum ar fi în Kingdom Come: Deliverance 2 sau The Witcher. Sabia se simte mai bine, dar lipsesc inovațiile.
Cel mai bun mod de a descrie lupta din The Elder Scrolls IV: Oblivion este monoton.
Sistemul de dezvoltare, deși diferit, este totuși simplu. Sunt însă sistem interesante, ca poțiuni și vrăji, care oferă diverse stiluri de joc.
Optimizare
Și alta problemă majoră, cea de optimizare. În primele zile, crash-uri de tip Fatal Error (fără informații), DLSS-ul a fost instabil (aparea/disparea).
La lansare, jocul avea DLSS și Frame Gen, dar erori tehnice sau modificări ce au făcut ca aceste componente să apară/dispară de pe sistem.
Chiar și pe PC-uri performante, frame rate-ul era problematic.
Multe probleme au fost rezolvate, dar apar erori ocazionale.
În concluzie, o experiență problematică la lansare, dar care este îmbunătățită în timp.
Unde este The Elder Scrolls VI?
Ce nu pare să se îmbunătățească e The Elder Scrolls VI. Sunt bucuros că Oblivion are remaster, dar aș fi preferat noutăți despre următorul titlu din serie. Skyrim a fost lansat în 2011. Speram la actualizări despre următorul titlu.
Nu știm prea multe despre The Elder Scrolls VI și nu cred că vom afla prea curând. Este de regretat cât trebuie să așteptăm și cum Bethesda investeste în alte proiecte.
Universul Elder Scrolls e uimitor. Sper ca Todd Howard să ne ofere un sequel. Sperăm să fim suficient de tineri pentru a apreccia un astfel de joc.
Concluzie
Oblivion Remastered dă viață unui joc emblematic, dar are și limite. Reprezintă potențialul uriaș al seriei, iar fanii vor o experiență nouă.
Jocul luptă cu tehnologiile de acum, dar rezistă în fața generației actuale.
Cu defecte, merită o încercare, mai ales pentru fanii RPG-urilor clasice.
Dacă nu l-ați încercat încă, nu veți fi dezamăgiți, mai ales dacă vă plac jocurile RPG clasice.
