Sistemul fiscal românesc privind jocurile de noroc este unul dintre cele mai abuzive din Uniunea Europeană, îndreptat în special către jucători. Nu pentru eficiență, ci pentru că, pe termen scurt, generează venituri ușor de obținut pentru buget. Insă, acești bani nu apar din nimic.
Fie că este vorba de impozit pe retrageri, fie de taxe pentru operatori, jucătorii sunt cei care, în final, plătesc. Aceste taxe se acoperă din pierderile jucătorilor. Nu există altă sursă de fonduri în acest sistem. Fiecare leu impozitat este un leu pierdut de cineva.
„Acest apel nu vine de la proprietarii de jocuri de noroc sau de la cazinouri. Vine din partea comunității care suportă de ani de zile politici fiscale abuzive impuse de clasa politică. Suntem jucători, organizatori, părinți, cetățeni – oameni obișnuiți și informați care cer un tratament corect, nu favoruri.”, se afirmă la începutul acestei analize care abordează excesul de impozitare.
- Această realitate fiscală este adesea ignorată.
- De aceea, țările cu sisteme fiscale mature aleg să nu impoziteze deloc jucătorii.
- Nu din generozitate, ci pentru că nu există venituri reale care să justifice impozitarea. (vezi motivele pentru Marea Britanie)
Miliardele anuale ale statului provin din buzunarele jucătorilor
Miliardele încasate anual de stat nu provin din cazinouri. Producția financiară rezultă din pierderile jucătorilor – persoane obișnuite, deseori vulnerabile. Se numește „protecție”, dar seamănă mai mult cu exploatare fiscală. scrie Andrei Alecu, CEO & Founder at LetsPoker.
- Aici apare ipocrizia: în timp ce autoritățile susțin că își protejează cetățenii, realitatea este că bugetul se bazează exact pe pierderile lor.
- Când un jucător ajunge în dificultate financiară, statul nu intervine cu sprijin. Ci cu impozit, fără deduceri, fără logică economică.
- În loc să diminueze suferința, sistemul o impozitează. În loc să prevină comportamente riscante, le valorifică.
Taxarea actuală nu rezolvă nimic. Nu scade dependența. Nu limitează riscurile. Doar agravează problema și hrănește bugetul cu prețul celor mai afectați.
O narațiune falsă, convenabilă autorităților
În ultimii ani, s-a dezvoltat o narațiune falsă, dar convenabilă pentru autorități: că jocurile de noroc pot fi rezolvate prin taxe. Că, crescându-le prețul, te oprești. Că impozitarea severă „protejează populația”.
Realitatea este altfel. În ultimii 10 ani, impozitele pe acest domeniu au crescut aproape constant, de la praguri acceptabile până la un regim fiscal fără echivalent în Uniunea Europeană.
- În ciuda acestui fapt, discursul oficial a rămas neschimbat: flagelul trebuie oprit prin taxe și mai mari.
- Orice efect negativ este utilizat ca pretext pentru noi creșteri.
- Fără analiză. Fără rezultate. Doar o strategie bugetară reacționară.
Milioane de români se bucură responsabil de astfel de activități, de la un bilet la loto la un pariu sportiv sau un turneu de poker. Majoritatea îl văd ca pe o formă de divertisment, o experiență emoțională. Nu e diferit de un concert, un film sau un cazinou, atâta timp cât există un buget și limite.
Un exemplu relevant este Marea Britanie, unde peste 40% din adulți au declarat participarea la jocuri de noroc luna trecută, dar procentul estimat de jucători cu probleme este de doar 0,3%. (Raport UK Gambling Commission).
- Participarea este mult mai mare decât în România, dar problemele sunt mult mai mici. De ce? Pentru că sistemul este corect reglementat, iar statul nu confundă moralismul cu protecția reală.
- Desigur, există cazuri de dependență. Deși, la nivel global, procentul este în medie de doar 1%, stabil. Surprinzător, țările cu interdicții totale au probleme cu adicția, cu rate cu 400% mai mari decât media.
- Statul român taxează acum jocurile de noroc cu un apetit fiscal excesiv. Impozit pe câștiguri, fără deduceri de pierderi, cu discuții actuale despre TVA, CAS și CASS. Nu e o strategie fiscală, ci o vânătoare de venituri.
Problema este că acești bani vin din buzunarele celor mai vulnerabili. În timp ce se pretinde protecția populației, realitatea este o redistribuire inversă.
{/* Restul continutului este prea lung, pentru a fi copiat integral. */}