Programul de investiții locale a devenit un punct de dispută politică. Fiecare proiect va fi evaluat, iar fiecare companie de stat va fi supusă unei analize riguroase. Soluțiile existente necesită timp, iar presiunea timpului apasă asupra actualului guvern.
Programul Anghel Saligny a generat dezacorduri de la început. Cu patru ani în urmă, o formațiune politică a părăsit guvernarea tocmai din cauza dorinței de a opri acest program.
Independent de denumirile utilizate, esența programului Anghel Saligny rămâne aceeași. Obiectivele sunt duble: unul pentru cetățeni și unul pentru oficialii locali. Programul este prezentat ca o importantă sursă de finanțare pentru comunitățile locale, în vederea modernizării infrastructurii și a rețelelor de utilități. În realitate, beneficiile sunt distribuite și către liderii politici locali care gestionează fondurile. 
Există diverse speculații legate de acest program. În esență, se pune întrebarea despre avantajele economice pentru politicieni și companii implicate în program, care pot fi apropiate de lumea politică. Recent, un oficial a încercat să convingă publicul că programul este organizat impecabil, comparabil cu proiectele finanțate european.
Din nou, programul Anghel Saligny se află în centrul atenției. Informațiile emise de premier sunt clare: fondurile alocate programului au fost contractate, dar nu și cheltuite în totalitate. Programul nu va fi oprit, ci se va adapta criteriilor de finanțare bazate pe gradul de finalizare a lucrărilor. Această abordare pare logică; cu toate acestea, opoziția din rândul primarilor și a politicienilor din PSD a intervenit.
În esență, PSD a obținut ca investițiile să fie evaluate individual, nu în funcție de stadiul realizării. Această decizie diferă de cea inițială. Evaluarea individuală a proiectelor sporește probabilitatea teoretică de finanțare, întrucât fiecare primar poate prezenta argumentele pentru utilitatea investiției sale. Cu toate acestea, indiferent de deciziile luate la nivel local sau central, limitarea resurselor financiare este o constantă. Chiar dacă primarii ar convinge guvernul să aloce mai multe fonduri, ar pune în pericol programul de ajustare bugetară.
Dezvoltarea programului Anghel Saligny evidențiază caracterul arhaic al sistemelor de finanțare a investițiilor locale. Primarii se bazează preponderent pe fondurile bugetare naționale, neglijând surse alternative cum ar fi fondurile europene, finanțarea bancară sau instrumentele financiare. Emiterea de obligațiuni prin consiliile județene sau parteneriate public-private sunt metode alternative. Cu toate acestea, primarii preferă banii din buget. Consecința este evaluarea fiecărei investiții individuale, pentru a se decide dacă merită continuarea finanțării.
La fel se întâmplă și cu companiile de stat, supuse analizei pentru optimizarea funcționării și situației financiare. Această abordare este demonstrabilă, dar rămâne o întrebare relevantă: cât timp va dura până ce se iau decizii esențiale în cadrul acestor firme? Reducerea indemnizațiilor conducerii, modificarea componenței consiliilor de administrație sau aplicarea unor noi indicatori de performanță nu garantã succesul eficientizării companiilor de stat. Prin urmare, o abordare individuală a proiectelor și întreprinderilor riscă să încetinească sau să înghețe procesele de reformă.
