Jurnalistul Dan Alexe a comentat, într-un mod nuanțat, controversa generată de funeraliile fostului președinte Ion Iliescu. Într-o publicație, Alexe susține că organizarea funeraliilor naționale este justificată din punct de vedere instituțional, indiferent de implicațiile morale ale trecutului decedatului.
Articolul său începe cu citatul „Din cenușă în cenușă…”, inspirat din ritualurile creștine de înmormântare, evocând atât dispariția fizică, cât și convențiile sociale și politice legate de decesul unui fost șef de stat.
„Sunt departe de a manifesta simpatie pentru Iliescu (sau orice persoană cu un trecut neclar), dar problema înmormântării sale a fost, din start, o capcană etică și legală în care USR-ul nu trebuia să se aventureze cu atât de multă naivitate”, remarcă Alexe. 
Privilegiile sunt legate de funcție, nu de persoană
Potrivit jurnalistului, funeraliile de stat se referă la funcția deținută, nu la persoana fostului lider: „Șefii de stat (chiar foști) au privilegii care reprezintă Statul, nu demnitatea lor.”
În același text, Alexe face o comparație cu funeraliile lui François Mitterrand, fostul președinte francez, având un trecut controversat: „Și Mitterrand a fost înmormântat cu fast în Franța, deși fusese oficial în guvernul pro-nazist de la Vichy și ca președinte a ordonat scufundarea (cu morți) a navei ecologiștilor care încercau să oprească experimentele nucleare franceze din Pacific.”
Îngropare cu onoruri, după reguli aparente
Dan Alexe comentează aparenta contradicție a societății, amin-dind despre refuzul Bisericii Ortodoxe de a oficia slujba de înmormântare pentru Sergiu Nicolaescu, decedat prin incinerare.
El observă că astfel de decizii nu surprind pe nimeni, întrucât Biserica acționează după propriile sale reguli, oricât de absurde sau discriminatorii ar putea părea: „Biserica nu îngroapă pe cei incinerați, suicidați, pe homosexuali, masoni, animale sau reprezentanți ai altor credințe…”, adaugă Alexandru, precizând că și el refuză prezența unui crucifix în clasa copiilor săi.
Dan Alexe conchide, cu o notă ironică, despre echilibrul fragil dintre ipocrizia statului și rigiditatea religiei: „Așadar, foștii șefi de stat primesc onoruri, acceptând un astfel de comportament politic de bază, la fel cum acceptăm că biserica nu îngroapă rămășițele incineraților necredincioși (și Iliescu a fost ateu, dar nu a fost ars), pentru că așa sunt regulile; și gata!”.
