După Revoluția din 1989, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost nevoită să se absenteze din România pentru aproape opt ani, fiind tratat cu dispreț de fostul președinte Ion Iliescu.
Regimul Iliescu a limitat accesul Regelui în țară. În 1990, la revenirea sa cu un pașaport diplomatic danez, **Regele Mihai a fost expediat rapid din țară. În 1995, i s-a interzis participarea la înmormântarea lui Corneliu Coposu**, în ciuda invitației oficiale, fiind obligat să transmită un mesaj înregistrat.
Mai mult, în anul Revoluției, **Ion Iliescu a adresat Regelui Mihai o remarcă jignitoare**: „este un individ care ar trebui să se ocupe de pensie și să ne lase în pace”. Această afirmație a reflectat dorința regimului Iliescu de a minimaliza rolul simbolic al fostului suveran în perioada post-Ceaușescu. 
După 43 de ani de exil, Regele Mihai a fost declarată persoană non grata de PDSR
După 43 de ani de absență, Regele Mihai I a dorit să se întoarcă în România, dar tentativa sa a fost întâmpinată cu refuz din partea autorităților. Prima încercare a avut loc în aprilie 1990, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, când regele a fost nevoit să se întoarcă din Zurich, după ce i s-a refuzat viza. Autoritățile române au invocat faptul că, din decembrie 1947, Mihai I nu mai deținea cetățenia română, conform surselor disponibile.
**Autorizația de a se întoarce în țară a fost acordată abia în 1992**, cu ocazia Paștelui. Vizita a avut un impact considerabil: **aproximativ 500.000 de persoane au ieșit în stradă pentru a-l întâmpina pe fostul suveran și familia regală**. Entuziasmul public a generat îngrijorare în rândul autorităților, care i-au interzis ulterior accesul în România pentru cinci ani.
În 1994, după o nouă încercare de revenire, PDSR a solicitat Ministerului de Externe să-l declare persoană non grata. Regele nu a fost lăsat să coboare din avion, autoritățile argumentând că vizele nu se acordă la frontieră. Deși a coborât deja pe scara aeronavei, a fost obligat să se întoarcă. Reportajele acestor evenimente au apărut în TVR abia în 2013.
Cum justifică Iliescu această decizie?
Ion Iliescu a justificat ulterior decizia sa, susținând că prezența Regelui Mihai era un „act de instabilitate”, desfășurat fără acordul autorităților, într-un context de tensiuni sociale și politice. „Regele a sosit fără un program prealabil, fără informarea minimă a autorităților, punându-ne în fața unui fapt împlinit”, a declarat Iliescu. În replică, Regele Mihai a criticat dur gestul, considerându-l o manifestare a „mentalității comuniste” a noii puteri. „Nu mi se permite să intru în țara mea ca un simplu cetățean, după 43 de ani de exil. Este un act de lașitate fără margini”, a spus Regele Mihai, într-un interviu acordat presei internaționale.
Acțiunea a stârnit critici vehemente atât în țară, cât și în străinătate. Politicienii opoziției au condamnat ferm această acțiune, considerând-o un exces de putere. Presa occidentală a criticat aspră regimul Iliescu, punând sub semnul întrebării angajamentul său față de valorile democratice și libertatea de circulație.
Ion Iliescu nu se temea că redobândirea cetățeniei de către Regele Mihai și revenirea sa în țară ar declanșa un val monarhist care să amenințe forma de guvernare republicană.
**Frica reală se concentra pe puterea simbolică enormă a fostului suveran**, evidentă în 1992, când sute de mii de oameni au venit să-l asculte de la balconul Hotelului Continental.
Popularitatea Regelui Mihai, la acel moment, era văzută ca o amenințare directă la adresa imaginii publice a lui Iliescu. **De altfel, invitația din 1992 a fost, într-o oarecare măsură, un gest calculat, menit să testeze reacția publicului**. Ulterior, toate cererile Regelui de a reveni în România au fost respinse.
La 21 de ani de la revoluție, Regele Mihai a refuzat să dea mâna cu Iliescu
Reconcilierea relațiilor dintre Regele Mihai și statul român a început cu alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte, în 1996. În 1997, cetățenia română i-a fost restituită fostului suveran, iar președintele l-a invitat oficial să revină în țară, într-un context politic favorable și în care susținătorii monarhiei erau prezenți în guvern. **Radu Câmpeanu, liderul liberalilor, a propus regelui să candideze la alegerile prezidențiale din 1992, dar acesta a refuzat**, considerând inițiativa nepotrivită, o opinie împărtășită de majoritatea monarhiștilor.
După întoarcerea la Cotroceni în 2001, **Ion Iliescu a trimis Regelui Mihai o invitație oficială la inaugurarea unei galerii de artă**, adresându-se acestuia cu „Sire” în scrisoare. Cu acea ocazie, la fel ca și în alte întâlniri ulterioare, cei doi și-au strâns mâna, marcând o reconciliere simbolică.
Doar după 21 de **ani de la revoluție, la data de 25 octombrie 2011, Regele a fost invitat să susțină un discurs în fața Parlamentului**. A rămas memorabil momentul când Suveranul a refuzat să strângă mâna fostului președinte Ion Iliescu.
Elogiul lui Iliescu după moartea Regelui
După tensiunile anterioare, Iliescu a adoptat un ton diplomatic. La moartea Regelui Mihai, în 2017, fostul președinte l-a elogiat drept un om care și-a îndeplinit datoria cu onoare și a luat decizii esențiale pentru România în condiții dificile. A vorbit despre patriotismul său în exil și contribuția sa la integrarea europeană și euroatlantică a țării.
„Păstrez amintirea discuțiilor purtate în decursul timpului, după 1989, atât la Versoix cât și la București. Relația noastră nu a fost simplă, în vremurile agitate ale începutului tranziției. Rațiunea și sensul servirii interesului public, indiferent de poziția în care ne aflam, au fost mai puternice, și, împreună, am reușit să transmitem către partenerii noștri un mesaj puternic, de asumare a valorilor comunității europene.
Prin dispariția Regelui Mihai se încheie poate cel mai complex capitol al istoriei moderne a României, o istorie zbuciumată, deseori dramatică, dar care a asigurat locul cuvenit al țării noastre în Europa și în lumea contemporană”, scria Iliescu pe blogul său.
