Giulgiul din Torino, numit și Sfântul Giulgiu, rămâne un mister de secole. Această veche pânză, despre care creștinii cred că a înfășurat trupul lui Iisus Hristos după moartea sa, acum două milenii, prezintă o imagine aparentă a unui om a cărei față amintește de reprezentările tradiționale ale lui Iisus. Originea sa a fost întotdeauna un subiect de dispută.
O recentă analiză digitală 3D a scos la iveală noi argumente care ar putea contesta teoria creștină, sugerând că giulgiul nu a fost probabil imprimat pe un corp real, ci a fost realizat ca o formă de artă religioasă medievală.
Cercetătorul și designerul brazilian Cícero Moraes susține această teorie într-un studiu publicat în revista Archaeometry. Pentru a ajunge la concluzii, Moraes a folosit un software de modelare pentru a simula modul în care s-ar fi imprimat o pânză pe două tipuri de forme: un corp uman tridimensional complet și o sculptură în basorelief.
Imaginea generată prin plasarea virtuală a unei pânze peste un model uman 3D a rezultat într-o imagine mult mai distorsionată, datorită naturii pânzei și a volumului corpului. Această distorsiune este cunoscută sub numele de „efectul măștii Agamemnon”, după masca funerară de aur descoperită la Micene.
Giulgiul datează din secolul al XIV-lea
„Rezultatele demonstrează că simularea contactului cu basorelieful prezintă o compatibilitate mai mare cu imaginea Giulgiului, cu mai puține distorsiuni anatomice și o mai mare exactitate în ceea ce privește contururile observate. Proiecția unui corp 3D produce o imagine semnificativ distorsionată”, explică Moraes în studiul său.
Această analiză sugerează că giulgiul nu este o impresie a unui corp uman real. Fără a intra în detaliile datării, relicva a fost găsită în secolul al XIV-lea. Unele studii de datare cu carbon plasează giulgiul în perioada medievală, în timp ce altele, mai controversate, susțin o dată mai apropiată de secolul I d.Hr.
Astfel, metoda utilizată sugerează că imaginea de pe Sfântul Giulgiu este mai compatibilă cu o reprezentare artistică în basorelief decât cu o impresie directă a unui corp uman real, consolidând ipoteza originii sale ca operă de artă medievală.
