Fostul ministru al finanțelor din 2024 a criticat fostul prim-ministru pentru deficitul bugetar. Marcel Boloș a reluat, periodic, acuzațiile împotriva lui Marcel Ciolacu legate de excesul de cheltuieli din 2024.
De această dată, declarațiile lui Boloș au inclus metafore nepotrivite, însă problema centrală rămâne deficitul bugetar și modul în care cei doi foști demnitari s-au confruntat cu creșterea drastică a acestuia în 2024. Atât Boloș, cât și Ciolacu erau responsabili de limitarea deficitului, o responsabilitate inerentă funcțiilor lor.
Nu au îndeplinit această sarcină, fiecare din motive diferite. Boloș nu trebuia să comenteze în mod direct comportamentul lui Ciolacu. Era evident pentru toți că, în 2024, prioritățile investiționale ale fostului prim-ministru nu au ținut cont de stabilitatea financiară. O abordare hazardată și nechibzuită, cu consecințe financiare negative pentru România. Mai ales că investițiile publice nu au generat un impact economic semnificativ. 
Boloș încearcă să arate că responsabilitatea pentru deficitul bugetar enorm din 2024 aparține complet fostului prim-ministru. Însă, această afirmație nu este complet adevărată.
În luna august 2024, guvernul a atins nivelul deficitului bugetar preconizat pentru întregul an. Septembrie 2024 a marcat depășirea țintei deficitului anual.
În septembrie 2024, guvernul a realizat, în mod formal, o rectificare pozitivă care a determinat un surplus bugetar de 3% peste 5% din PIB, nivelul anterior stabilit.
De la mijlocul anului 2024, deficitul a continuat să crească, atingând aproximativ 153 de miliarde de lei. Această evaluare nu include plăți amânate pentru anul următor. Luând în considerare și datoria publică din 2025, deficitul a depășit semnificativ țintele inițiale.
Ciolacu poartă o responsabilitate clară pentru creșterea fără precedent a deficitului bugetar. El ar fi trebuit să ia în considerare contextul economic actual – procedura de deficit excesiv, ratingul țării și creșterea datoriei publice. În schimb, prioritatea sa a fost orientarea electorală, neglijând echilibrul bugetar. Activitatea politică a lui Ciolacu a reflectat o lipsă de preocupare pentru realitatea economică.
Și Boloș este responsabil, în parte. Se consideră că ministrul finanțelor deține un rol important în controlul activităţilor guvernului. El ar fi putut să refuze anumite cheltuieli, să atragă atenția asupra riscurilor și să demisioneze din funcţie. Boloș nu a întreprins niciuna din aceste acțiuni. Acum, critica sa se îndreaptă către Ciolacu.
În concluzie, disputa dintre Boloș și Ciolacu relevă modul în care s-a ajuns la actuala situație a deficitului bugetar, punând în lumină responsabilitatea celor implicați, atât a celor din poziții de conducere, cât și a celor ce controleaza cheltuielile publice. Este mai degrabă o problemă morală decât una de tip anatomic.
