Cu o capacitate instalată de 5,15 gigawați, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, situat pe Nilul Albastru, este cea mai mare centrală hidroelectrică din Africa și se numără printre cele mai importante 20 din lume. Cu o istorie complexă și controversată, barajul are potențialul de a transforma Etiopia într-un important exportator de energie în Africa, dar și de a crește tensiunile dintre statele traversate de Nil.
Un proiect ambițios, amânat zeci de ani
Lucrări de construire la baraj, în 2022. 
Potențialul zonei alese pentru baraj, la doar 14 kilometri de granița Etiopiei cu Sudanul, fusese identificat încă din timpul domniei împăratului Haile Selassie, între 1956 și 1964, de o agenție americană de gestionare a resurselor acvatice, în timp ce americanii studiau cursul Nilului Albastru.
Cu toate acestea, din cauza evenimentelor politice, inclusiv o lovitură de stat în 1974, conflicte cu vecini și un război civil îndelungat, proiectul a rămas nefinalizat până la începutul anilor 2000.
Guvernul etiopian a reînceput studiile asupra construcției în octombrie 2009 și august 2010. A fost elaborat un proiect detaliat pentru baraj în noiembrie 2010.
La 31 martie 2011, la o zi după publicarea proiectului, un contract de 4,8 miliarde de dolari a fost acordat firmei italiene Salini Impregilo, fără licitație, iar piatra de temelie a barajului a fost pusă pe 2 aprilie 2011 de către prim-ministrul Meles Zenawi.
Cele cinci miliarde de dolari necesare pentru proiect au fost asigurate în mare parte din resurse naționale și de la comunitatea etiopiană din străinătate.
Inițial, barajul fusese numit „Proiectul X”. După anunțarea contractului, proiectul a devenit cunoscut drept Barajul Mileniului. La 15 aprilie 2011, Consiliul de Miniștri l-a redenumit Marele Baraj al Renașterii Etiopiene.
Construcția a fost finalizată în iulie 2025, cu opt ani întârziere față de termenul inițial.
Cu un rezervor cu o capacitate de 74 de miliarde de metri cubi de apă, proiectul are scopul de a genera 5.000 de megawați de energie electrică, semnificativ peste dublul capacității actuale a Etiopiei.
Prioritățile divergente ale țărilor riverane la Nil
Prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, la ceremonia de inaugurare a Marelui Baraj al Renașterii Etiopiene din Guba, pe 9 septembrie 2025.
Litigiul privind alocarea și utilizarea apelor Nilului persistă de mulți ani, agravat de schimbările climatice și de creșterea cererii de apă și alimente.
Cele 11 țări riverane Nilului urmăresc priorități de dezvoltare diferite.
Egiptul și Sudanul se află în aval de baraj, primind apa după ce traversează alte state din amonte.
Tratate din perioada colonială și impactul asupra tensiunilor
Cadrul legal privind alocarea apelor Nilului este influențat de acorduri din perioada colonială, în special din 1929 și 1959.
Această legislație este acceptată de țările din aval, dar este contestată de cele din amonte, inclusiv Etiopia, care susține că nu a fost parte la aceste acorduri.
Printre altele, tratatele au acordat Egiptului un drept important de veto în legătură cu proiectele de construcții pe Nil sau pe afluenții săi. Experți internaționali au remarcat că aceste tratate contrastează cu principiile internaționale moderne privind utilizarea resurselor acvatice transfrontaliere.
Inițial, statele din aval au contestat construcția barajului, argumentând că amenință accesul lor la apă.
Etiopia a continuat construcția, iar Egiptul și Sudanul au negociat pentru un acord privind umplerea și funcționarea barajului.
Țările din aval au susținut o perioadă mai lungă de umplere a lacului de acumulare, însă Etiopia a optat pentru o perioadă mai scurtă, din motive interne.
De asemenea, Egiptul și Sudanul au susținut că umplerea fără un acord juridic le-ar încălca interesele.
Egiptul: O amenințare la securitatea națională?
Imagine din satelit realizată pe 2 iunie 2025 de Copernicus Sentinel Data 2025.
Egiptul continuă să considere barajul o amenințare la securitatea sa și este dispus să ia măsuri pentru a-și proteja drepturile istorice asupra apelor Nilului.
Egiptul depinde de Nil pentru peste 90% din apa potabilă. Nevoile au crescut pentru a susține o populație și o economie în expansiune.
În loc de soluții eficiente de gestionare a apei, Egiptul se bazează pe proiecte grandioase care amplifică presiunea asupra resurselor limitate.
Sudanul, afectat de un conflict intern, este îngrijorat de modul în care barajul ar putea afecta propriile proiecte de dezvoltare.
În ciuda intervenției Uniunii Africane și a Statelor Unite, precum și a apelurilor Egiptului către ONU, nu s-a ajuns la un acord.
Ce aduce barajul Etiopiei?
Pentru Etiopia, barajul reprezintă un simbol important al unirii și mândriei naționale.
Construcția a fost realizată fără investiții externe majore din partea marilor state.
Energia electrică produsă de baraj ar putea stimula dezvoltarea țării.
În primul rând, energia ar asigura o sursă de electricitate pentru industrializarea rurală și ar reduce efortul de a exploata resurse forestiere pentru a obține lemne.
În al doilea rând, ar reduce poluarea provocată de arderea resurselor organice ca surse energetice.
În al treilea rând, ar facilita accesul la educație, oferind lumina necesar pentru studiu și activități de învățare.
În plus, energia suplimentară ar putea ajuta la climatizarea clădirilor în timpul verii.
Mai mult, mai multe oportunități internet ar putea fi disponibile în zonele rurale din Etiopia, îmbunătățind contactul cu restul lumii.
Barajul, potrivit susținătorilor săi, ar putea contribui la controlul inundațiilor în Sudan și la prevenirea secetei în Egipt, în cazul unei colaborări.
Foto: Profimedia
