O întreprindere fostă de stat va fi demolată. În locul ei, cel mai probabil, se va dezvolta un proiect rezidențial sau un centru comercial. Problema nu este dispariția fabricilor vechi, ci lipsa noilor unități de producție care să apară.
Ultima fabrică din București, datând din perioada comunistă, va fi dezafectată. Conform publicației profit.ro, fostul complex industrial Granitul din sectorul 2 al Capitalei a început procedurile pentru demolarea tuturor construcțiilor. Din informații reiese că zona actual este o ruină, iar ce a mai rămas din clădirea administrativă, format din piloni de beton, este acum ocupată de o academie de paintball.
Istoric, se poate menționa că Granitul a fost înființată în 1947 și, în anii ’80, atunci când Capitala a fost martora demolărilor de locuințe și construcții socialiste, fabrica de beton avea o perioadă prosperă. Totuși, în cazul Granitul, relevanța istoriei devine redusă sau chiar inexistentă, fiind relevantă doar pentru nostalgicii epocii socialiste, care cred că economia națională a fost distrusă intenționat și că întreprinderile comuniste reprezentau adevărate modele de performanță și tehnologie. 
De fapt, situația economiei românești nu era deloc ideală. După anii ’80, mari întreprinderi de stat aveau utilaje uzate fizic sau moral, iar în special sectorul industriei grele suferea de lipsă de eficiență. În realitate, întreprinderile socialiste au ajuns în dificultate economică fie pentru că nu s-au adaptat noilor piețe libere, fie din cauze legate de interese sabotatoare.
De mult timp, pe rețelele sociale circulă liste cu foste platforme industriale socialiste care au fost demolate sau transformat în cartiere rezidențiale și centre comerciale. Aceste exemple sunt numeroase și vizibile la tot pasul, fiind expresia unei nostalgii comuniste, acum caracterizată de un naționalism economic exagerat și o perspectivă departe de realitate. Multe dintre mari întreprinderi din economia socialistă au fost înlocuite cu blocuri de locuințe sau centre comerciale, atât în București, cât și în orașe precum Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Arad sau Brașov.
Problema esențială nu constă în demolarea fabricilor vechi, adesea consumatoare de energie și poluante, ci în absența investițiilor noi în capacități de producție. În locul fabricilor din interiorul orașelor, nu au fost adesea dezvoltate alte unități industriale pe marginea localităților. În mod concret, sunt foarte puțini investitori români sau străini care au construit facilități industriale moderne. Astfel, întrebarea nu este de ce fabricile comuniste au fost demolat, ci de ce noile unități de producție sunt atât de rare. Se observă adesea că, în România, în locul fabricilor au apărut centre comerciale, ceea ce reflectă o scădere a contribuției industriei în PIB și o creștere a sectorului comercial, evoluție abruptă față de perioada de dinainte de 1989.
De asemenea, terenurile din marile orașe au atras dezvoltatori imobiliari, iar nivelul de calitate și confort al locuințelor sunt aspecte separate de analiză.
Suprafața fostei fabrici Granitul din sectorul 2 al Bucureștiului va urma un proces predictibil. Se va realiza demolarea, se va elimina tot restul de construcții, iar peste câțiva ani, pe teren vor apărea blocuri de locuințe sau un centru comercial, sau o combinație între acestea. Aceasta reprezintă un proiect de regenerare urbană, dezvoltat fie de actualul proprietar indirect, Ion Țiriac, fie de un alt investitor. În timp ce nostalgicii „epocii de aur” vor păstra amintirea fabricii Granitul, alții vor continua să aștepte investiții industriale moderne, din secolul al XXI-lea.
