Fundația Friedrich Ebert Stiftung România și organizația Syndex România au publicat estimarea valorii coșului minim de consum pentru o viață decentă în anul 2025. Este remarcabilă consecvența cu care două entități, una sindicală și alta cu orientare progresistă, lansează un indicator cu multiple implicații.
Nu pun la îndoială metodologia de calcul, care, conform comunicatului fundației, se bazează pe datele furnizate de Institutul Național de Statistică, iar cifrele nu pot fi contestate. Problema esențială este una de principiu.
Așadar, să analizăm cifrele. Fundația Friedrich Ebert Stiftung România și Syndex România estimează că valoarea coșului minim de consum pentru o viață decentă este de 11.370 de lei lunar pentru o familie formată din doi adulți și doi copii. Pentru o familie cu un copil, suma necesară este de 9.343 lei pe lună, iar pentru o familie fără copii, coșul minim pentru un trai decent atinge 7.002 lei. În final, pentru o persoană singură, suma necesară este de 4.322 de lei. 
Aceste valori sunt calculate de către fundație. Să vedem cum se pot obține aceste sume. De exemplu, câștigul salarial mediu net în luna august a.c. a fost de 5.487 de lei. În cazul unei familii în care ambii adulți sunt angajați și încasează salariul mediu național, se observă că aceștia depășesc coșul minim pentru un trai decent dacă nu au copii sau au un copil. Pentru o familie cu doi copii, ar mai fi necesari aproximativ 400 de lei lunar pentru a asigura un trai adecvat.
În cazul unui individ singur, salariul mediu net acoperă valoarea coșului minim estimat de Friedrich Ebert Stiftung România. Pentru a realiza un calcul pornind de la salariul minim, în contextul celor aproximativ 800.000 de persoane angajate legal în această formă în România, menționăm că salariul minim brut este de 4.050 de lei, ceea ce echivalează cu 2.574 de lei net. Acest lucru indică faptul că, în nicio situație, veniturile din salariul minim nu sunt suficiente pentru a asigura un trai decent.
Dincolo de aspectele financiare, să ne raportăm la principii. Desigur, este util să existe o referință anuală ce indică nivelul veniturilor minimale necesare pentru o familie sau o persoană singură, pentru a avea o viață decentă. Problema devine complexă când angajații sub pragul venitului decent se întreabă ce pot face pentru a-și crește câștigurile. Majoritatea răspunsurilor vor fi fie creșterea salariului de către angajator, fie intervenția statului în reglementare. În cazul celui din urmă, cei mai mulți vor spera la majorarea salariului minim, ceea ce ar duce, implicit, la creșterea salariilor celor aflat sub pragul indicat.
Însă, angajatul uită adesea că în acest proces lipsește una dintre părțile esențiale: chiar el, ca salariat. Este simplu să aștepți creșteri de salariu de la stat sau angajator, însă mult mai eficient ar fi ca salariatul să depună eforturi pentru a obține un salariu mai ridicat, participând la cursuri de perfecționare, demonstrând o eficiență mai mare sau chiar schimbând domeniul de activitate pentru unul mai bine plătit. Acest proces necesită mai multă implicare personală decât așteptare pasivă.
Aceasta reprezintă și o lecție importantă în contextul actual, când se discută intens despre majorarea salariului minim. De obicei, politicienii de centru-stânga, analiștii și economiștii susțin creșterea salariului minim, uneori și din interese personale, având în vedere că ar putea beneficia și ei de pe urma acestei măsuri. Însă, cei mai mulți dintre cei care solicită majorarea salariului minim nu au plătit niciodată salariu, fiind angajați în poziții administrative sau netehnice. În același timp, mari angajatori consideră că nivelul salariului minim nu trebuie majorat în prima parte a anului următor. Rămâne însă întrebarea: cine analizează aceste perspective?
