Ieri s-au celebrat trei ani de la preluarea funcției de premier de către Giorgia Meloni în Italia. Să ne reamintim că, în urmă cu trei ani, numirea sa în fruntea Guvernului a fost întâmpinată cu scepticism. În prezent, lidera italiană este percepută ca o revelație în politica europeană, iar realizările economice obținute sunt, unele dintre ele, cu adevărat remarcabile.
Astfel, reducerea deficitului bugetar reprezintă cu siguranță o performanță notabilă și un exemplu pentru alte state membre. În mod concret, Italia a încheiat anul 2022 cu un deficit bugetar semnificativ de 8,1% din PIB, fără a fi direct responsabilă pentru această situație. Până în vara anului 2024, Comisia Europeană a inițiat procedura de deficit excesiv pentru Italia, alături de alte șase state membre, din cauza ritmului de creștere a datoriei publice.
Progresul deficitului bugetar al Italiei a fost fără precedent. Nivelul deficitului s-a redus de la 8,1% în 2022 la 3,3% din PIB în acest an, iar proiectul de buget pentru anul viitor prevede scăderea sub 3% din PIB, respectând limitele stabilite de Uniunea Europeană. Este evident. O reducere cu aproape cinci puncte procentuale a deficitului în trei ani este considerată de excepție. Analizând contra-performanțele României din aceeași perioadă, devine mai clară valoarea realizărilor Italiei. 
Reducerea deficitului bugetar nu a fost întâmplătoare. Prim-ministrul Giorgia Meloni a implementat mai multe măsuri ce au condus la diminuarea cheltuielilor publice: eliminarea venitului destinat cetățenilor (o măsură similară adoptată și de Germania în acest an), abrogarea „superbonusului” pentru renovări energetice, instaurarea unui plan bugetar multianual pe trei ani și derularea unor programe de vânzare a acțiunilor în companiile de stat.
Cel mai semnificativ a fost eliminarea a ceea ce italienii au denumit „superbonus”. Aceasta era o facilitate fiscală introdusă în anul 2020 de către premierul Conte, menită să stimuleze creșterea economică. Metodologia prevedea ca toate cheltuielile pentru reabilitarea locuințelor să fie compensate cu 110% de către stat. 100% acoperea costurile efective ale cetățenilor, iar 10% reprezenta un surplus acordat. Familiile beneficiau de deduceri fiscale în cadrul „superbonusului”. Această măsură a fost inițiată pentru a impulsiona economia și a avut, inițial, rezultate pozitive. Însă, în timp, „superbonusul” a devenit o povară pentru buget, iar Meloni a decis în 2023 să-l retragă.
De asemenea, Giorgia Meloni a afirmat despre bugetul actual că „sezonul cheltuielilor excesive și al bonusurilor fiscale s-a încheiat”. În plus, ea a abordat subiectul deducerilor fiscale în valoare de 80 de miliarde de euro.
Succesul în reducerea deficitului bugetar nu s-a reflecat la fel de intens în cazul datoriei publice. Declinarea a fost mai lentă, dar tendința este clară. În 2022, datoria publică reprezenta 155% din PIB, iar anul acesta a scăzut la 136,8%, echivalentul a circa 3.100 miliarde de euro.
Deși progresul este evidențiat, Italia continuă să fie cea mai îndatorată țară din Uniunea Europeană, după Grecia, cu aproximativ 150% din PIB. Conform normelor europene, țările cu o datorie publică mai mare de 90% din PIB, inclusiv Italia, trebuie să implementeze măsuri de reducere a nivelului de îndatorare, iar noul Pact de Stabilitate European prevede diminuarea anuală a datoriei cu 1% din PIB. Aceasta strategie poate fi realizată și dacă se obține o creștere economică robustă.
Economia italiană însă, nu înregistrează performanțe deosebite, având un ritm de creștere de doar 0,5% anul acesta. Totuși, progresele evidente în gestionarea bugetului rămân o realizare notabilă pentru Italia.
