România a deținut, până la mijlocul anilor 2000, cea mai mare fabrică de diamante sintetice din Europa de Sud-Est. Înființată în secret de Nicolae Ceaușescu în 1974, unitatea a „importat” tehnologie din țările avansate cu ajutorul agenților secreți români, conform datelor publicate de Departamentul Național de Informații.
Fabrica de diamante sintetice de pe bulevardul Timișoara din Capitală a fost denumită „RAMI Dacia”. La fel ca în multe alte situații, inițiativa de a produce diamante artificiale s-a născut din necesitățile industriei. Proiecte precum metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, construcțiile rezidențiale și, mai târziu, Casa Poporului, solicitau unelte de înaltă performanță pentru tăierea și finisarea materialelor dure. În plus, diamantele artificiale erau utilizate în forajele pentru petrol și gaz.
Cum a reușit Ceaușescu să acceseze tehnologia Occidentală?
În anii 1960–1970, Ceaușescu era obsedat de autonomia economică a României. Liderul dorea ca țara să producă intern toate resursele strategice, inclusiv diamante artificiale, esențiale pentru unelte industriale de precizie, instrumente de tăiere și echipamente militare. Problema era că tehnologia provenea din companii occidentale, care nu o comercializau statelor din blocul comunist. În memoria sa, Ion Mihai Pacepa relatează modul în care Nicolae Ceaușescu a depus eforturi pentru a înființa propria unitate de producție a diamantelor sintetice. 
Astfel, în 1974, Ceaușescu a ordonat secret șefului Direcției de Informații Externe (DIE) să „obțină prin orice metode” tehnologia și echipamentele necesare pentru fabricarea diamantelor în România. Conceptul de „furt de diamante artificiale” a însemnat, de fapt, furt de secrete industriale. Liderul a dat instrucțiuni DIE-ului să obțină tehnologia de sinteză a diamantelor, iar documente din arhivele Securității indică faptul că spionii români au furat schițe, mostre, cataloage și echipamente din Belgia, Olanda și Suedia.
Pacepa a „furat diamantele” din cauza obsesiei lui Ceaușescu
Dorinta soților Ceaușescu de a avea propria fabrică de pietre prețioase s-a extins și a dus la o relație de colaborare cu Jean Bedel Bokassa, președintele Republicii Centrafricane. În 1975, Ceaușescu l-a invitat pe Bokassa într-o vizită oficială la București, moment în care ofițeri ai DIE au infiltrat o româncă frumoasă, Gabriela, pentru a-l convinge pe liderul central-african să concesioneze exploatarea câtorva mine de diamante. La scurt timp după vizită, la solicitarea lui Bokassa, femeia a fost trimisă cu un avion privat al lui Ceaușescu și a reușit să-l determine pe acesta să concesioneze exploatarea unei mine de diamante în numele României. În schimb, Bokassa a acceptat un partaj surprinzător: 10% din producția națională de diamante în schimbul Gabrielei.
Un alt incident remarcabil povestit de Pacepa se referă la reacția Elenei Ceaușescu atunci când a văzut primele mostre de diamante artificiale. Conform memoriilor generalului, aceasta a fost suprinsă și a cerut ca, la aniversarea de 60 de ani a lui Ceaușescu, pe 26 ianuarie 1978, să fie umplut un borcan imens cu diamante artificiale pentru a fi expus pe biroul liderului. Fabrica a respectat această solicitare și a livrat un borcan cu peste 10 kilograme de diamante artificiale, expus câteva zile pe biroul lui Ceaușescu.
De la perioada de glorie la reducerea producției
În anii ’80, fabrica producea aproximativ 10 milioane de carate anual, atingând în jumătatea decadei apogeul cu o producție de 20 de milioane de carate, evaluată la 12 dolari per carat. Astfel, exporturile aduceau în jur de 240 milioane de dolari anual. Spre finalul regimului comunist, profitabilitatea s-a redus, deoarece Ceaușescu a fost concentrat pe plata datoriilor externe ale României.
Fabrica a fost privatizată în 2006, când 70% din cifra de afaceri provenea din producția de diamante, restul fiind realizat din materiale abrazive. Unele spații au fost închiriate, oamenii au fost disponibilizați, iar utilajele de milioane de euro au fost vândute ca fier vechi. În 2011, pe terenul fostei unități a fost inaugurat un parc de distracții, care a fost închis trei ani mai târziu.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
IMAGINI INEDITE. Luxusul familiei Ceaușescu, impresionant și după peste 35 de ani. Fotografiile „Robinetele de aur” și alte momente ale Revoluției
