Confruntarea istorică pentru influență în regiune s-a intensificat din cauza viitorului fostei colonii spaniole. Algeria – care sprijină și găzduiește Frontul Polisario – susține organizarea unui referendum de autodeterminare pentru Sahara, în timp ce Marocul consideră această soluție depășită și își revendică suveranitatea asupra teritoriului, conform agenției EFE.
Votul Consiliului de Securitate al ONU de vineri, privind o rezoluție care susține planul marocan de autonomie ca bază pentru soluționarea conflictului, ar putea schimba dinamica relațiilor dintre cele două state.
În aceeași zi, monarchul Mohamed al VI-lea a invitat președintele algerian Abdelmadjid Tebboune la un „dialog frățesc și sincer”, iar Washingtonul a transmis semnale privind o posibilă reconciliere între vecinii nord-africani.
1 – „Conflictele nisipurilor” din 1963
Primul conflict major între cele două țări a avut loc în 1963, în cadrul numit „conflictul nisipurilor”, izbucnit în zonele de frontieră Tinduf și Hassi Beida (Algeria) și Figuig (Maroc), din cauza absenței unei linii de demarcație clare între state. Luptele s-au încheiat în 1964, după intervenția Organizației Unității Africane și semnarea unui armistițiu între Hassan al II-lea și președintele Ahmed Ben Bella.
2 – Marșul Verde din 1975
Tensiunile au escaladat din nou în 1975, odată cu „Marșul Verde” – mobilizarea organizată de Hassan al II-lea a sute de mii de civili spre Sahara Occidentală, atunci colonie spaniolă. Algeria s-a opus și, ca represalii, a expulzat aproximativ 45.000 de marocani. După retragerea Spaniei, Frontul Polisario a declanșat un război împotriva Marocului și Mauritaniei, încheiat în 1991 printr-un armistițiu. Marocul a beneficiat de sprijinul SUA, în timp ce Algeria a rămas prietenă cu Moscova.
3 – Înființarea Uniunii Magrebului Arab în 1989
În anii ’80 au existat semne de apropiere între Hassan al II-lea și președintele algerian Chadli Bendjedid, concretizate prin crearea Uniunii Magrebului Arab (UMA) în 1989. Însă, tensiunile s-au reluat rapid, iar organizația nu a reușit să avanseze semnificativ.
4 – Închiderea frontierei în 1994
Algeria a închis frontiera terestră cu Marocul după ce Rabat a impus vize pentru cetățenii algerieni, în urma unui atentat la Marrakech, pe care Marocul l-a acuzat serviciile secrete algeriene.
5 – Ascensiunea regelui Mohamed al VI-lea (1999)
Odată cu accederea pe tron a regelui Mohamed al VI-lea, relațiile au intrat într-o perioadă de normalizare relativă, marcată de vizite oficiale reciproce, dar și de noi tensiuni și campanii media ostile.
6 – Întreruperea relațiilor diplomatice (2021)
Legăturile s-au deteriorat grav după recunoașterea de către Donald Trump a suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale și normalizarea relațiilor Rabatului cu Israelul. În august 2021, Algeria a întrerupt oficial legăturile diplomatice, acuzând Marocul de sprijin pentru terorism și politici agresive. Au urmat închiderea spațiului aerian pentru avioanele marocane și suspendarea gazoductului Maghreb–Europa.
În ultimele luni, au apărut semne de ameliorare a relațiilor. Mohamed al VI-lea a solicitat reluarea dialogului cu Algeria, iar Washingtonul, prin trimisul special Steve Witkoff, a sugerat posibilitatea încheierii unui acord de pace înainte de finalul anului.