Cum a ajuns Transilvania, una dintre cele mai industrializate zone ale României, să piardă aproape toate fabricile și uzinele acesteia. Gândul a obținut în exclusivitate declarațiile inginerului Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care descrie pas cu pas cum a avut loc declinul industriei și de ce viitorul ar putea fi și mai sumbru dacă autoritățile nu intervin.
Sidermet Călan
Sursa foto: Mediafax foto
Industria românească, fragmentată pas cu pas
De la minele de cupru din Maramureș până la uzinele din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost odată un centru industrial de amploare. Astăzi, în locul combinatelor și al fumului industrial se află hale părăsite și localități fantomă. 
„Dacă ne referim la metalurgie, este important să menționăm mineritul, care reprezintă sursa principală de materii prime pentru industria metalurgică neferoasă. Toate minele din nordul țării, din zonele Maramureș și Alba, au fost închise atunci când prețul de piață al cuprului, plumbului și zincului era foarte redus. În prezent, prețul cuprului depășește 10.000 de euro pe tonă.”
Uzinele dispărute din zona Ardealului
„S-a închis Fenix Baia Mare, care prelucra minereul de cupru din regiunea de nord a țării.
S-a închis Zalău, specializată în producția de cabluri pentru industria electrică și rețelele de electricitate.
S-a închis Metronom Brașov, care producea produse laminate, inclusiv materie primă pentru obuze.
A fost închisă și Alumina Oradea.
În ceea ce privește metalurgia feroasă, lista este și mai extinsă:
„Au fost închise Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. În continuare, funcționează doar oțelăria din Reșița, care furnizează materia primă pentru industria din Slatina.”
Industria construcției de autovehicule a suferit, de asemenea, o prăbușire
Odată cu sectorul metalurgic, industria autovehiculelor, dependentă de aceste materiale, a fost grav afectată.
„Au fost închise CUC Cluj, armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, care producea componente pentru Timișoara. S-a închis fabrica de mobilier de la Târgu-Mureș, iar în domeniul textilelor, aproape toate filamentarele și țesătoriile de bumbac au fost închise. În chimie, au fost închise Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș.”
Principalul motiv: costul excesiv al energiei
De ce s-au închis toate aceste unități? Conform lui Petru Ianc, răspunsul este simplu: costul foarte ridicat al energiei electrice și gazului natural.
„Factorul determinant este prețul exorbitant al energiei și gazului natural. Costurile energetice au dus la faliment majoritatea companiilor. Acesta este motivul principal al închiderilor.”
Dar de ce energia este atât de costisitoare?
„Statul, ca acționar majoritar în sectorul energetic la Hidroelectrica, Nuclearelectrica și termocentralele pe cărbune, a impus profituri mari acestor companii. Statul a reținut profitul, iar acest surplus a influențat negativ prețul energiei, determinând imposibilitatea tarifelor competitive pentru industrie.”
Politici eronate și gestionare defectuoasă
Petru Ianc consideră că o cauză majoră o reprezintă deciziile greșite ale factorilor decizionali.
„Politicile guvernamentale greșite, în domeniul cuprului, au făcut ca materia primă să fie extrem de costisitoare pentru Baia Mare și Zlatna. Suntem în situația absurda de a exporta minereu de cupru spălat și de a importa cupru pur, cu prețuri de 10.000-12.000 de euro pe tonă. În plus, prețul ridicat al energiei și managementul ineficient au agravat situația. Este o combinație de decizii guvernamentale vorbite și gestionare defectuoasă.”
Siderurgica Hunedoara
Sursa foto: mediafax foto
„Dacă statul nu soluționează problema energiei, în următorul an vom rămâne fără industrie”
„Guvernul României, în loc să acorde compensații de 70-90% pentru aceste costuri, a oferit doar 30-40%. Aceste cheltuieli sunt prea mari, nu pot fi suportate.”
„Reindustrializarea va fi dificilă, dar posibilă”
Pe lângă pierderea fabricilor, România a rămas fără mulți specialiști calificați.
„Prin dispariția acestor industrii, au dispărut și numeroase școli profesionale și tehnice. Revenirea va fi dificilă, dar nu imposibilă. Reindustrializarea României trebuie să se bazeze pe resursele naturale locale: cupru, minereuri, lemn. Statul trebuie să reia implicarea în politicile industriale și să soluționeze problema energiei.”
Concluzia dureroasă: o țară care importă tot ceea ce producea odată
„România consumă în prezent între 3,5 și 4 milioane de tone de oțel, dar industria metalurgică proprie produce doar o fracțiune din aceste volume. Practic, totul se importă. Statul trebuie să revină la o politică industrială durabilă și să valorifice resursele naturale ale țării. Fără schimbări, industria națională va dispărea complet.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Au fost închise două combinate strategice pentru România – Sidex și Hunedoara. Viitorul a mii de angajați este incert. Un specialist în metalurgie atrage atenția: „Industria națională este în pericol”
