Necropolă (a cărei denumire provine din termeni grecești pentru „moarte” și „oraș”) reprezintă un cimitir complex, construit pe o suprafață extinsă. De asemenea, este cunoscută și sub denumirea de „Orașul Morților”. Astfel de necropole au fost amenajate de diverse civilizații antice: etruscii, care săpau morminte subterane cu multiple camere sculptate în stânci, acoperite de tumuli; micenienii, care edificau morminte regale ornate; grecii și romanii, ce realizau cimitire extinse în afara aglomerărilor urbane; perșii, ce îngropară regii în morminte sculptate în stânci; lidienii, cunoscuți pentru tumuli. Însă nicio civilizație antică nu a reușit să egaleze gloria civilizației egiptene, renumită nu doar pentru tehnicile de mumificare, ci și pentru edificarea complexelor funerare (mastabe, piramide, morminte săpate în stânci în Valea Regilor). Cimitirul din Cairo rămâne un exemplu de atracție fascinantă.
Cairo nu numai că se află în proximitatea Mastebelor de la Giza — un necropol monumental al faraonor și mormintele acestora — dar găzduiește și cel mai mare cimitir, cu sute de mii de morminte. Ce îl distinge este faptul că aproximativ 2 milioane de persoane locuiesc în acest spațiu, unele chiar în morminte!
Potrivit statisticilor neoficiale, reale datele fiind dificil de determinat, populația se estimează că ajunge la trei milioane. Localnicii provin din afara influenței administrative, a sistemului de educație sau sănătate. 
Orașul Morților, rezultat din amalgamul tradițiilor faraonice, creștine și islamice
Originile necropolelor din jurul centrului actual al orașului Cairo datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea, din perioada cuceririi arabe a Egiptului, deja creștinat (copt), când vechiul tărâm al faraonilor a fost rapid influențat de Islam. Începând cu consolidarea puterii arabe, locuitorii au fost nevoiți să adopte noile obiceiuri.
Schimbările culturale majore au vizat ceremonia funerare. De-a lungul Nilului au apărut necropole în care s-au contopit credințele antice „păgâne”, creștinismul copt și islamul. În plus, conducătorii musulmani au interzis mumificarea și cultul strămoșilor, practicate anterior la scară mică ș i în izolare.
Persistența statutului social după moarte
După sute de ani, în zona periferică a Cairo-ului au fost ridicate mausolee ale familiilor și dinastiilor, înconjurate de morminte modeste ale aristocrației locale. Pentru nobili, așezarea în apropierea conducătorilor era o expresie de prestigiu și ambiție. Astfel, nucleul regal și nobiliar s-a extins, fiind înconjurat de mii de morminte ale unor oameni simpli, săraci și marginalizați.
Mașile funerare ale conducătorilor arabi erau de o dimensiune impunătoare, cu o arhitectură grandioasă și decoruri elaborate. Multe dintre aceste monumente au fost păstrate până în zilele noastre, însă, ca și mormintele faraonilor, aceste structuri necesitau întreținere și protecție continuă.
Cavoul, „noua locuință” a celui decedat
Faraonii antici au obținut nemurirea prin construcția de temple și preoții le-au asigurat îngrijirea mormintelor timp de secole. Atât timp cât cultul faraonului a persistat, mormintele au fost păzite. Până la apariția islamului, familiile bogate, administratorii și supraveghetorii îngrijeau mausoleele.
Familiile nobile și cele din dinastii păstrau protecția mormintelor având o rețea dispersată de necropole, unele frumos decorate, cu ferestre, iluminate cu torțe, dotate cu mese și balustrade.
Declinul necropolei
În 1882, ocuparea Egiptului de către britanici a dus la prăbușirea ordinii arabe după trei secole de stăpânire otomană. Impactul asupra celor bogați și a claselor de mijloc a fost profund: mulți au sărăcit, iar fondurile pentru restaurare și îngrijire s-au epuizat.
Numeroase familii influente au emigrat sau au dispărut, iar vastul cimitir istoric a început să decadă în ruină și ignorare. În perioada 1922–1956, odată cu obținerea independenței, s-a produs o schimbare culturală și civilizațională majoră.
Orașul Morților în perioada modernă
Cairo a devenit centrul unei națiuni ce aspiră la glorie, ceea ce a provocat un val de migrație masiv. În fiecare an, sute de mii de locuitori din zonele rurale ale Nilului se mută în oraș, în căutarea unei poziții sociale mai bune.
Astfel, Cairo, cu o populație de peste 10 milioane de locuitori, adaugă anual în jur de 300.000 de noi rezidenți, iar unii dintre aceștia aleg să se stabilească în zonele necropolă abandonate și parțial deteriorate din timpul perioadei arabe.
Alertă, milioane de oameni săraci, fără acces la servicii medicale, poliție sau pompieri, trăiesc în cavouri vechi de secole. Cu toate acestea, au electricitate, apă curentă și televizoare. Oasele celor decedați s-au descompus de mult, iar aceste necropole devin cartiere sărace pline de viață.
Turism în Orașul Morților
Pentru a vizita Orașul Morților, este recomandat să angajezi un ghid local, de preferință un localnic, nu din surse online sau agenții de turism. Aceasta asigură o experiență autentică și sigură, iar ghidul va ști cele mai interesante locuri de explorat.
În cazul în care te rătăcești, salută și răspunde interlocutorilor cu „Salam alaykum” („Pacea fie cu tine”) și formulează răspunsul „Alaykum Salam”. Este important să fii respectuos, deoarece nu te afli într-un muzeu sau parc de distracții, ci într-un spațiu în care locuiesc oameni.
Sursa Foto: Shutterstock
Recomandare: Antentiața se împletește cu modernitatea în Cairo, unde sute de drone formează chipuri de faraoni, zei și simboluri ale Egiptului antic, într-un spectacol nocturn impresionant ce marchează inaugurarea celui mai mare Muzeu de Arheologie din lume.
