Două realități social-politice distincte se află în coexistennță, cu dificultate tot mai mare, în sistemul electoral din România. Recentul sondaj evidențiază o divizare clară între tinerii sub 30 de ani și segmentele de vârstă mai înaintată, în privința valorilor și preferințelor de vot. O proporție semnificativă, aproape două treimi, din această categorie, intenționează să voteze pentru AUR (34%), SENS (16%) și USR (14%). Acest mod de exprimare electorală reflectă o combinație de protest, dorință de schimbare și o încredere scăzută în instituțiile politice tradiționale.
Pe de altă parte, persoanele peste 60 de ani manifestă o fidelitate constantă față de Partidul Social Democrat (PSD) (38%), considerat frecvent un garant al stabilității și bunăstării sociale. Sociologul Remus Ștefureac interpretează această polarizare demografică ca pe o „divizare de valori între generații, influențată de contexte istorice și economice foarte diferite”.
Aceste constatari indică o criză a reprezentării politice tradiționale, dar și o transformare profundă a comportamentului electoral. Tinerii sunt mai puțin receptivi la mesajele partidelor consacrate, preferând în schimb formațiuni mai noi sau mai radicale, ce promit o reformă totală a sistemului actual. 
În timp ce electoratul activ cu vârste între 30 și 44 de ani susține în continuare AUR ca fiind principala forță antisistem, cu o intenție de vot de 50%, apariția noilor generații aduce un element surprinzător. Creșterea popularității mișcării SENS, o grupare fără reprezentare în Parlament, ca a doua cea mai urmărită entitate politică printre tineri, reprezintă o evoluție semnificativă în scena politică națională.
Pe măsură ce aceste diferențe dintre generații se amplifică, România se îndreaptă către o confruntare serioasă de perspective, unde problemele economice, identitare și culturale se suprapun într-o competiție pentru semnificație și reprezentare.
