Doctor inginer Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, analizează, în exclusivitate pentru Gândul, procesul de dispariție treptată a industriei din sud-estul țării. Acesta prezintă fabricile închise și explică, etapă cu etapă, cauzele acestei prăbușiri.
Buzău: industria metalurgică, electronică, textilă, zahăr, carne
„S-a închis Metalurgica Buzău, o turnătorie cu prelucrări primare, specializată în fabricarea utilajelor agricole. La Buzău, a fost închis și fabricarea de zahăr și abatorul regional. Este clar că aceste închideri s-au produs din cauza lipsei materiei prime, generată de desființarea CAP-urilor și a gospodăriilor de stat. Gospodăriile individuale rezultate din împărțirea terenurilor nu au mai putut susține cu materii prime fabricile de zahăr, carne etc. Aceeași situație s-a întâlnit și în domeniul textilelor, cum ar fi in, cânepă, lână, din cauza incapacitării gospodăriilor de a lucra terenul, lipsa uneltelor agricole și a semințelor de calitate, fiind decapitalizate și incapabile să achiziționeze utilaje agricole.”
Lista continuă cu industria metalurgică și sectorul construcțiilor de materiale
„A fost închisă fabrica de sârmă metalică, destinată diverselor utilizări, inclusiv cauciucurilor. De asemenea, a fost închisă Ductil Steel, o fabrică importantă pentru laminate și sârmă, recunoscută ca furnizor de materiale pentru construcții: cuie, sârmă etc.”
Industria textilă și sectorul electrotehnic au suferit, devenind zone deficitare
„S-a închis Textile Buzău, care folosea materie primă din in, cânepă și lână. În plus, s-a închis Contactoare Buzău, unde lucrau peste 1.000 de ingineri în domeniul electronic și electrotehnic.”
Râmnicu Sărat: închiderea turnătoriei, a unităților de asamblare, fabrici de țigarete și reciclare uleiuri
„La Râmnicu Sărat, au fost închise Turnătoria de fontă, Întreprinderea de organe de asamblare, Fabrica de țigarete și Recoil, care recicla uleiurile uzate colectate din zonă.”
Focșaniul a pierdut componente importante din lanțul industrial
„La Focșani, au fost închise Laminorul și Fabrica de confecții.”
Tulcea: două mari unități esențiale pentru metalurgie
„La Tulcea, s-au închis două fabrici de amploare: FEROM Tulcea, specializată în feroaliaje pentru industria siderurgică națională, și ALUM Tulcea, parte a fabricării de aluminiu la Slatina, prelucrând bauxită din import în alumină, materie primă pentru uzul de la Slatina.”
Brăila: închiderea sau reducerea drastică a mai multor întreprinderi importante
„A fost închis Laminorul din Brăila, precum și Fabrica de celuloză și hârtie, utilizând stuful din Delta Dunării ca materie primă. Astăzi, stuful este exportat, iar România importă celuloză. În județul Brăila, a dispărut și fabrica de conserve de legume, Zagna Vădeni.”
SIDEX Galați – Sursa foto: Mediafax
Galațiul, odinioară centru important al industriei siderurgice, înregistrează pierderi semnificative
„La Galați, au fost închise Laminorul de tablă Nicolae Cristea, TREFO – sârmă laminată, ISCL – sârmă și lanțuri. De asemenea, au fost închise fabrica de confecții și unitățile chimice, inclusiv producția de detergenți și săpun. A fost închis și abatorul.”
În zona Constanța-Năvodari, Petru Ianc menționează dispariția fabricii de îngrășăminte fosfatice de la Năvodari, o unitate vitală pentru agricultură.
Sidex Galați, de la zeci de mii de angajați la o producție minimă
„În anul 1989, SIDEX Galați avea în jur de 36.000 de angajați, iar pe platforma industrială lucrau aproximativ 60.000 de persoane. Fabrica producea circa 8 milioane de tone de oțel anual. În prezent, din 2023, activitatea s-a redus drastic sau a fost închisă în totalitate, nefiind înregistrate activități de producție. Capacitatea a scăzut de la aproape 9 milioane la mai puțin de 2 milioane de tone, iar circa 5.000 de oameni sunt în șomaj. Reindustrializarea pare dificilă.”
„În județele Constanța, Tulcea, Galați și Brăila, se află importante șantiere navale, care în prezent funcționează la subcapacitate și necesită sprijin pentru relansare.”
Explicații pentru închiderea fabricilor: factorii, etapă cu etapă
Petru Ianc consideră că nu a existat un singur motiv, ci o combinație de factori, în două faze principale: după 1990 și după aderarea la Uniunea Europeană.
„Imediat după 1990, s-a renunțat la economia centralizată planificată, care organiza comenzile pentru întreaga industrie, conform planurilor de dezvoltare. Această schimbare a lăsat multe companii fără comenzi. În plus, unitățile industriale aparținând ministerelor – Ministerul Metalurgiei, Ministerul Chimiei, Ministerul Agriculturii – care asigurau atât comenzi, cât și capitalul de lucru și operațiunile comerciale, au fost abandonate, devenind incapabile să funcționeze fără suportul statului.”
Devalorizarea valutei naționale și importurile ieftine
„Devalorizarea monedei naționale, în primii ani după 1990, a făcut ca banii încasați din vânzări să nu mai acopere costurile de reluare a producției. Decapitalizarea a amplificat această situație. În plus, fluxurile de import, mai ieftine și mai atractive, au invadat piața internă, afectând decisiv industria locală, în special sectorul de bunuri de consum și alimentar, precum textile și electronice.”
Conducerea și managementul întreprinderilor
„Înainte de 1990, majoritatea întreprinderilor aveau ca scop principal producția. După aceea, managerii, devenind manageri ai noilor companii, s-au concentrat pe vânzări, fără experiență în domeniul comercial. Gestionarea aprovizionării cu materii prime și a vânzării produselor finite, anterior asigurată de ministere și de întreprinderile de comerț, a fost preluată de manageri fără pregătire adecvată, afectând grav competitivitatea.”
INFRASTRUCȚIN FORM. Deficit comercial crescut în ianuarie după aderarea la UE – Sursa foto: Mediafax
A doua fază de declin a industriei după aderarea la UE
„După aderarea la Uniunea Europeană, sistemul vamal național a fost înlocuit de reglementările UE, ceea ce a eliminat autonomia României în aplicarea taxelor vamale pentru protejarea industriei naționale. În plus, liberalizarea piețelor a adus o competiție deschisă cu alte state membre.”
A urmat criza economică globală, pandemia, conflictele regionale și impactul legislației pentru energie și protecția mediului, ce au determinat creșteri semnificative ale costurilor cu energia și gazele naturale.
„Criza economică din 2008, pandemia, conflictul din Ucraina și creșterea prețurilor la energie și resurse naturale au provocat închiderea multor unități, în special în industria metalurgică și chimică, afectate de costurile ridicate pentru energie și gaze.”
Sursa foto: Mediafax
Tensiunile comerciale și creșterea taxelor vamale din SUA au amplificat dificultățile industriei europene
„Majorarea taxelor de import impuse de SUA a reeșalonat fluxurile de materii către piața europeană, agravând situația economică a companiilor din Uniunea Europeană și România, deja vulnerabile din cauza costurilor ridicate ale energiei și gazelor naturale, precum și a supracapacităților industriale globale.”
Toate aceste cauze: lipsa de comenzi, devalorizarea monedei, decapitalizarea, importurile ieftine, disfuncționalitățile agricole, managementul deficitar, criza financiară și costurile ridicate ale energiei, au condus pas cu pas la dispariția fabricilor din sud-estul țării și din întreaga Românie.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI:
- Două dintre cele mai strategice combinate, Sidex și Hunedoara, au fost închise, iar viitorul pentru mii de angajați rămâne incert. Un cercetător român în metalurgie atrage atenția: „Industria națională este în pericol”
- (Ep. 1) Hartă a declinului industriei românești. Uzinele din Transilvania s-au închis. Petru Ianc, cercetător în domeniu, afirmă: „Importăm aproape tot”
