La Summitul pentru Guvernanță Digitală 2025, organizat de Edge Institute, fostul președinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, a detaliat modul în care un stat post-sovietic a reușit să transită de la sărăcie la statutul de centru digital global. Prezentarea, inițial estimată la 20 de minute, s-a extins la aproximativ 44 de minute și s-a intitulat „Revoluția digitală din Estonia sau cum să digitalizezi o țară”.
Toomas Hendrik Ilves a urcat pe scenă cu siguranța unui expert care a relatat această experiență de sute de ori, însă continuă să o împărtășească, deoarece încă există sceptici. Prezența sa amintea discret de Arhitectul din filmul Matrix, exprimând în mod aproape geometric încredere în construcția unui sistem imposibil de contrazis. Deși purta papion, zâmbea și-și freca mâinile cu un satisfacție evidentă, România părea publicul ideal pentru o astfel de lecție.
Ilves a început abrupt, remarcând că Estonia era în stare de colaps în 1992: un stat recent eliberat din ocupație, sărac, cu infrastructură defectuoasă și funcționari care uneori nu-și primeau salariile la timp. Apoi, a făcut o retrospectivă, proiectând pe ecran un grafic găsit în Cambridge Economic History of Europe: „În 1938, eram peste Finlanda”, a spus el, evidențiind diferența economică. Până în 1992, decalajul s-a mărit de opt ori, favorabil Finlandei, conform datelor Bancii Mondiale. O situație care nu e străină nici României. 
Graficul următor a stârnit murmur în sală: evoluția PIB pe cap de locuitor între 1992 și 2024. Linia albastră, reprezentând Estonia, urcă brusc la 31.170 de dolari, în timp ce linia portocalie, reprezentând România, crește mai lent, ajungând la 13.500 de dolari. În 2024, populația Estoniei era de 1,37 milioane de locuitori, iar cea a României de 19 milioane. Astfel, o țară cu doar 7,2% din populația României generează un PIB per capita cu aproximativ 130% mai mare. Să analizăm cifrele în detaliu.
| Indicator | Estonia | România | Diferența Estonia vs România |
| PIB per capita 2024 | 31.170 USD | 13.500 USD | cu 130% mai mare |
| Populație 2024 | 1,37 milioane | 19 milioane | 7,2% din populația României |
„O mare parte a acestei diferențe se datorează eficientei, reducerii corupției și economiei de timp generate de digitalizare”, afirmă fostul președinte eston. Evident, această observație nu implică faptul că toate țările mai bogate decât Estonia sunt la același nivel de digitalizare, însă pentru Estonia, digitalizarea a reprezentat cea mai rapidă și eficientă metodă de accelerare a creșterii economice.
Ilves a detaliat apoi aspectele tehnice care au transformat Estonia într-un studiu de caz internațional. Un factor esențial a fost faptul că, după 50 de ani de ocupație sovietică și nazistă, Estonia era extrem de deficitară în resurse: „Estonia era extrem de săracă după ocuparea sovietică și nazistă, fiind într-o stare de suferință”, spune el încă de la început. Ulterior, a explicat arhitectura digitală astfel: „Ne-am făcut sistemul pentru că nu aveam resurse suficiente pentru centre de date mari… Fiecare minister avea propriile servere mici”.
Din lipsa bugetului pentru infrastructuri mari, s-a creat o rețea distribuită: în locul unui sistem digital centralizat, bazele de date ale statului erau păstrate pe serverele fiecărui minister, iar sistemul le conecta între ele. Informațiile erau dispersate, asigurând costuri mai mici, securitate sporită și rezistență la atacuri cibernetice.
În 2001, această abordare era inovatoare, iar arhitecturile distribuite sunt utilizate și în prezent, însă securitatea nu mai înseamnă doar evitarea riscurilor de a avea toate datele într-un singur loc: acum include tehnologii cloud hibride, criptare avansată, monitorizare în timp real și protecție anti-ransomware și împotriva atacurilor din lanțul de aprovizionare. Cu alte cuvinte, principiul de bază se păstrează, dar implementarea a evoluat odată cu avansul tehnologic și cu noile forme de amenințări.
Accesul se realiza exclusiv prin identitate digitală criptată, utilizată în combinație cu soluții open source, adaptabile rapid. Astfel, s-a creat un compromis inteligent între limitările financiare, orgoliile instituționale și nevoia de securitate.
Identitatea digitală criptată reprezintă fundamentul modelului estonian de digitalizare. Aceasta nu este un simplu „cont online”, ci echivalentul electronic al buletinului, fiind construită pe un cip fizic și protejat prin criptografie. „Fără o lege a semnăturii digitale, nu se poate obține eficiență”, explică Ilves. Estonia a introdus cartelele de identitate cu cip în 2001, aplicând autentificare în doi pași (2FA), criptare end-to-end și utilizare obligatorie pentru toate serviciile publice. Din punct de vedere tehnic, această facilitate era deja posibilă din 1979.
Sistemul combină două elemente principale:
• un cod PIN, unic fiecărui utilizator, cunoscut doar de acesta;
• un card cu cip sau token criptografic.
Doar împreună, ele asigură identitatea verificabilă și imposibilitatea de a fi falsificată. „Pe internet, nimeni nu știe că ești un câine”, citând caricatura din The New Yorker, iar identitatea digitală rezolvă această problemă: elimină anonimatul și asigură verificabilitate, auditabilitate și securitate imună la înșelăciuni.
Odată autentificat, utilizatorul poate semna electronic orice document cu valoare juridică, de la contracte și autorizații, până la rețete medicale, totul în câteva secunde. Estonia a fost una dintre primele țări să adopte o legislație care recunoaște echivalența între semnătura electronică și cea olografă, marcând o ruptură cu vechiul sistem birocratic: semnătura digitală devine act juridic recunoscut oficial.
Criptarea asigură protecție împotriva interceptărilor și atacurilor de tip man-in-the-middle, iar serverele riconoscă doar identitățile validate. Astfel, accesul la orice bază de date devine un canal sigur, eliminând vulnerabilitățile normale ale sistemelor centralizate. Statul nu mai trebuie să presupună nimic, deoarece totul este verificat matematic.
Arhitectura X-Road, folosită în prezent în peste 25 de țări, reprezintă un sistem distribuit fară punct de eșec central: datele sunt fragmentate, ca într-un vas petrolier cu compartimente separate. Dacă un compartiment este compromis, restul rămân protejate. După 2013, modelul de arhitectură distribuită a devenit o tendință globală, adoptată și de SUA, care a început să utilizeze API-uri și interoperabilitate standardizată, similar cu modelul de la Tallinn, utilizat deja de un deceniu.
În privința integrității datelor, protecția rolului esențial. Confidențialitatea este importantă, însă modificarea neautorizată a datelor poate avea consecințe grave. Pentru a combate acest risc, Estonia folosește blockchain cu permisiuni pentru date critice, înregistrarea automată a tuturor accesărilor, precum și vizualizarea oricând a istoriei vizualizărilor.
Ilves a relatat un exemplu specific: o polițistă cu privilegii a încercat să verifice informații despre iubitul său în baza de date, însă, când a accesat fără autorizație, sistemul a alertat automat. În 10 minute, a fost concediată șiescortată din clădire, fiind ulterior procesată și condamnată. În ultimele sale acțiuni ca președinte, Ilves a decis s-o grațieze, fiind afectat de naivitatea acesteia. „Mi-a fost milă, pentru că pur și simplu nu a înțeles ce face”, a spus el.
Digitalizarea a simplificat procesul birocratic, eliminând nevoia de schimb de hârtii. În exemplul dat, la nașterea unui copil, părinții introduc informațiile în sistem, iar acesta trimite automat date către instituțiile corespunzătoare, precum evidența populației, sănătate, fiscalitate și primărie. În plus, rețetele electronice au devenit un serviciu obișnuit în Estonia, iar interoperabilitatea cu Finlanda a permis validarea rețetelor în 10 țări europene. Planul viitor include implementarea sistemului „E-Medical Schengen” pentru accesul la fișe medicale în mai multe țări.
De asemenea, Ilves a discutat despre ecosistemele digitale, precum e-Residency, impactul economic al digitalizării, cu numeroase companii de unicorni și economisirea timpului în servicii. A prezentat și graficul zonei de corupție: Estonia are niveluri de corupție sub media UE, în timp ce România se află sub media europeană, evidențiind efectul eliminării contactului direct.
Ultima secțiune a discursului s-a concentrat pe inteligența artificială, utilizată în peste 130 de servicii publice, și pe programul „AI Leap”, echivalentul digital al inițiativei „Tiger Leap” din anii 90, ce conecta toate școlile la internet. Profesorii o folosesc în mod controlat, iar statul testează modele existente, evitând construcția propriei platforme, din cauza costurilor ridicate pentru o țară mică.
Recomandarea pentru România a fost cea a unei guvernări centrale eficiente, capabilă să asigure avansul rapid al digitalizării și să evite întârzierile sau blocajele în implementare.
Deși modelul estonian pare impresionant, aplicabilitatea sa în contextul nostru rămâne incertă, iar sfârșitul articolului reflectă asupra riscurilor legate de obligativitatea utilizării identității digitale de către companii private, precum și despre pericolul pierderii confidențialității și creșterii vulnerabilității la atacuri cibernetice. Ca în orice sistem, zero riscuri nu există.
Prezentarea a fost captivantă, dar o apreciere critică și realistă este esențială pentru o înțelegere completă a situației.
