În urmă cu ceva timp, am scris un articol despre colaborarea dintre Google și Anthropic, care constă în aksesul companiei de inteligență artificială la infrastructură cloud, inclusiv la 1 milion de TPU-uri (Unități de Procesare Tensor). Google afirmă că aceste TPU-uri sunt acceleratoare dedicate AI, optimizate pentru antrenamentul și inferența (execuția) modelelor IA.

Combinate cu informațiile existente despre procesoarele Tensor din telefoanele Pixel, am identificat, să-i zicem, un model și o explicație pentru care Google menține Pixel-urile aparent „mai modeste”. Este o teorie mai precisă și, ca orice ipoteză, are argumente care o susțin și posibil contra-argumente.

Inițial, mă voi referi la originile seriei Pixel, începuturile cu telefoanele Nexus. Aceste dispozitive nu au fost niciodată destinate consumatorilor obișnuiți, ci dezvoltatorilor de aplicații și pasionaților. Terminale prin care aceștia puteau testa aplicațiile în dezvoltare, iar entuziaștii să le rooteze sau să instaleze custom-ROM-uri și/sau aplicații alternative față de cele oficiale.

Advertisement

Nexus nu au fost produse direct de Google, ci de parteneri precum HTC, Samsung, LG, Motorola și Huawei. În 2016, a apărut seria Pixel, având un scop diferit. Au fost și sunt în continuare telefoane premium pentru publicul larg, dar concepute ca o experiență hardware și software complet integrată.

Adică, Google nu doar implementează software pe un telefon realizat de terți, ci proiectează și hardware-ul. Deși fabricarea este realizată de companii precum Foxconn și Dixon Technologies, designul și specificațiile inițiale sunt create intern, în stilul Apple. Google concepe procesorul, poziționarea camerei și alte elemente, iar fabricile asamblează piesele conform instrucțiunilor precise.

Revenind la subiect, Tensor nu reprezintă un procesor mai slab doar pentru reducerea costurilor în modelele Pixel. Are aceeași arhitectură folosită în serverele Google pentru AI. TPU-urile pentru antrenarea modelelor IA și procesorul Tensor din telefon „vorbesc aceeași limbă”.

De ce Google Pixel funcționează atât de fluent (deși nu ar trebui)

În teste sintetice, Pixel-ul poate fi depășit, Snapdragon-urile de la Qualcomm fiind mai rapide. De asemenea, procesoarele A din iPhone sunt considerate uneori mai performante, dar nu ne vom concentra pe această comparație. Totuși, în utilizarea zilnică, Pixel-ul funcționează fluent. Răspunde instant la comenzi, fie că navighezi, faci poze sau utilizezi inteligența artificială.

Motivul? Pentru că toate componentele sunt proiectate să funcționeze în armonie. Când Pixel-ul procesează o fotografie, nu rulează calcule generale pe un procesor standard, ci execută exact tipurile de operații pentru care a fost conceput Tensor. Acestea sunt aceleași calcule folosite de Google în infrastructura lor cloud de mult timp. Se poate spune că infrastructura serverelor a fost adaptată pentru telefon.

Un aspect interesant este faptul că Google conștientizează că procesorul Tensor poate fi mai lent în jocuri sau teste sintetice, însă acest lucru nu îi deranjează. De ce? Pentru că altfel ar depinde de procesoarele Qualcomm. Qualcomm produce procesoare pentru numeroși producători: Samsung, Xiaomi, OnePlus etc. Este ca și cum ai folosi unelte universale, în loc să îți creezi propriile unelte personalizate.

Se pare că Google a spus: „Prefer să am un procesor cu 30%-50% mai lent, dar controlat în totalitate de noi, decât unul foarte rapid, disponibil tuturor.”

Structura sistemului Google

Gândindu-ne mai profund, această abordare implică hardware și software integrate pe orizontală. Hardware în stânga, software în dreapta, cu dispozitivul în centru.

TPU (în centre de date) > Tensor (în telefoane) > Pixel (dispozitivul) > Android (sistem de operare și aplicații) > Google Cloud + IA

Toate componentele sunt aliniate la nivel de hardware, comunicând „în aceeași limbă”. Modelele IA antrenate pe TPU-uri pot fi executate direct pe Tensor, fără conversii suplimentare. Echipele de dezvoltare pentru Android colaborează cu cei care proiectează cipurile, astfel încât sistemul de operare știe exact capacitățile hardware-ului și poate realiza optimizări avansate.

Pentru comparație, un telefon Samsung are: procesor Qualcomm, interfață proprie (ex. OneUI), servicii Google și aplicații Samsung (ex. Store, Knox, SmartThings), rezultând un sistem complex, stratificat, care funcționează mai ales prin compatibilitate improvizată.

Ce nu este evident în schema Google este prezența verticalei, dar aceasta există, chiar în centru. Pixel nu reprezintă scopul principal, ci un experiment al acestui sistem. Odată demonstrată eficiența integrației orizontale pentru un smartphone, modelul devine replicabil pentru orice tip de dispozitiv.

În orice dispozitiv de consum, avantajul nu provine dintr-o componentă superioară, ci din coerența întregului sistem. Un robot bazat pe Tensor nu va fi mai puternic decât unul echipat cu accelerator NVIDIA, dar va fi perfect integrat cu infrastructura cloud Google, va primi actualizări rapide și va putea executa modele AI optimizate pentru arhitectură sa.

Un investigator ar putea considera că o mașină sau un laptop au nevoie de mult mai multă putere decât un telefon, însă această situație este doar o problemă de scalare. Google poate dezvolta procesoare Tensor mai mari, cu mai multe nucleee și mai performante, adaptate pentru diferite categorii de dispozitive. Arhitectura de bază rămâne aceeași, fiind ajustată pe verticală în funcție de necesități. În această direcție, recent Qualcomm a lansat cipuri specializate pentru IA, precum AI200 și AI250.

aceste idei, exprimate prin schema de mai sus, ridică o altă întrebare: performanța componentelor sau coerența întregului sistem, ce are prioritate? Oare Apple a răspuns deja această întrebare când a renunțat la procesoarele Intel și modemurile Qualcomm și se orientează spre soluții proprii? În același timp, Apple continuă să folosească AI de la OpenAI și să colaboreze cu Google pe proiecte precum Gemini. Asta indică faptul că nici măcar produsele Apple nu sunt complet integrate din punct de vedere tehnologic.

Se va reuși această viziune de integrare pentru Google? Rămâne de văzut.