Primarul General al Municipiului București reprezintă una dintre cele mai expuse și influente poziții locale din România, însă autoritatea sa este mai restrânsă decât se presupune. Deși administrează servicii publice esențiale și coordonează proiecte majore ale capitalei, deciziile cruciale sunt supuse controlului Consiliului General, legislației naționale și relației cu primăriile de sector.
Mai jos sunt, pe înțelesul tuturor, responsabilitățile reale ale Primarului General al Capitalei – și limitele legale care îi limitează autoritatea.
1. Administrarea serviciilor publice esențiale ale orașului
Primarul General gestionează o parte semnificativă din infrastructura și serviciile majore ale Bucureștiului. Printre atribuțiile directe se numără: 
- Alimentarea cu apă
- Încălzirea centralizată (sistemul de termoficare)
- Transportul public
- Principalele bulevarde și arterele majore ale orașului
În exercitarea acestor responsabilități, primarul implementează deciziile aprobate de Consiliul General, forul deliberativ cu 55 de consilieri care stabilește direcțiile administrative și politice ale Capitalei.
2. Bugetul Capitalei: propune, dar nu decide singur
Gestionarea financiară reprezintă una dintre cele mai importante responsabilități ale Primarului General, însă autoritatea este limitată:
- Planifică bugetul local, însă acesta intră în vigoare numai după aprobarea de către Consiliul General.
- Verifică încasările și cheltuielile, pentru a asigura conformitatea cu planul aprobat.
- Supervizează aplicarea hotărârilor Consiliului de către aparatul administrativ.
- Este obligat să informeze prefectul în maximum 3 zile despre eventuale ilegalități în deciziile Consiliului General.
Prefectul are, la rândul său, autoritatea de a suspenda hotărârile CGMB și de a iniția verificări de legalitate.
3. Servicii publice, ordine și siguranță
Primarul General contribuie la funcționarea de zi cu zi a orașului și la protecția cetățenilor, însă competențele sale sunt administrative, nu operaționale:
- Organizează curățenia orașului și gestionează anumite servicii de utilitate publică.
- Repartizează locuințele sociale.
- Colaborează cu Poliția și Jandarmeria pentru măsuri de siguranță, însă nu deține autoritate operativă asupra acestor structuri.
- Coordonează activitățile aparatului propriu al primăriei.
- Poate constitui grupuri de lucru pentru proiecte complexe.
- Reprezintă Capitala în relațiile cu alte instituții și organizații.
Limitări esențiale ale funcției: primarul nu conduce singur orașul
Responsabilitățile primarului sunt reglementate strict pentru a menține un echilibru între atribuții și instituții. Principalele restricții sunt:
a) Autoritate decizională limitată
-
Nu poate adopta singur proiecte majore, investiții mari sau modificări bugetare.
-
Nu poate aproba bugetul fără votul Consiliului General.
b) Lipsa controlului asupra poliției
-
Structurile poliției se subordonează comandanților naționali și au conducere proprie.
-
Primarul exercită doar control administrativ și preventiv, fără autoritate operațională.
c) Limitări administrative teritoriale
-
Primarii de sector administrează străzile secundare, salubrizarea locală și anumite servicii sociale.
-
Primarul General coordonează infrastructura principală și serviciile mari ale orașului.
d) Colaborare obligatorie cu primarii de sector
-
Primarul General se întâlnește lunar cu primarii de sector pentru coordonare.
-
Este necesară armonizarea permanentă a activităților celor două niveluri administrative.
De ce atribuțiile Primarului General sunt restrânse
Legislația stabilește clar că:
-
să existe control democratic prin intermediul Consiliului General,
-
să nu se concentreze puterea la nivelul unui singur edil,
-
orașul să funcționeze prin colaborarea tuturor instituțiilor locale,
-
prefectul, reprezentant al Guvernului, să asigure legalitatea deciziilor locale.
Deși Primarul General ocupă o poziție centrală în administrația capitalei și gestionează cele mai importante servicii urbane, autoritatea sa este echilibrată și strict reglementată. Majoritatea deciziilor majore trebuie validate de Consiliul General, iar colaborarea cu primarii de sector, prefectul și alte instituții naționale este fundamentală.
Funcția beneficiază de o vizibilitate mare, însă responsabilitățile reale sunt împărțite între mai multe entități – tocmai pentru a preveni dezechilibrele în administrație și pentru a asigura un management local transparent.
