Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat recent analiza sistemelor de pensii din țările membre. Deoarece România nu face parte încă din OECD, studiul nu menționează situația țării noastre, însă sistemul de pensii autohton are propriile provocări care necesită o analiză separată.
Raportul OECD se concentrează pe modificările legislative implementate de statele membre în ultimii doi ani. Studiul pornește de la datele privind procesul de îmbătrânire a populației. În următorii 25 de ani, în țările OECD, se estimează că raportul dintre persoanele cu vârste între 20 și 64 de ani și cele peste 65 de ani va crește de la 33 în 2025 la 52 în 2050 pentru fiecare 100 de locuitori activi.
Creșterea numărului de vârstnici va fi accentuată în Coreea de Sud, unde indicele de îmbătrânire demografică (raportul dintre persoanele în vârstă și cele tinere) va ajunge la 50%, iar alte țări precum Spania, Grecia, Italia, Polonia și Slovacia vor raportaa o populație de peste 65 de ani în totalul locuitorilor de 25%, semnal de alarmă pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii. 
De asemenea, în anumite state, în următoarele patru decenii, populația activă (20-64 de ani) va scădea cu 30%. Potrivit raportului OECD, aceste țări includ Spania, Estonia, Grecia, Slovacia și Japonia, iar cifrele privind rata fertilității indică o tendință de scădere semnificativă, nu mai optimistă.
Mai multe națiuni au modificat deja legislația pensiilor. De exemplu, Slovenia și Cehia au majorat, de la sfârșitul anului 2023, vârsta de pensionare de la 65 la 67 de ani. În Slovenia, chiar dacă au acumulat 40 de ani de contribuții, vârsta de pensionare va crește de la 60 la 62 de ani.
Slovacia a înăsprit condițiile pentru pensionarea anticipată. Coreea de Sud și Irlanda au majorat contribuțiile la asigurările sociale, iar Japonia a crescut plafonul de contribuție pentru a asigura resurse suplimentare la buget. De asemenea, șapte țări au ajustat legislația pentru a încuraja cumulul pensiei cu salariul, dar doar pentru sectorul privat.
Legislația nou adoptată prevede creșterea vârstei standard de pensionare în țările OECD de la 63,9 ani la 65,9 ani pentru femei și de la 64,7 ani la 66,4 ani pentru bărbați. Creșterea vârstei de pensionare devine o tendință clară în majoritatea statelor membre.
Vârsta standard de pensionare va depăși 79 de ani în unele exemple, precum Danemarca, Estonia, Italia, Olanda și Suedia. Un aspect esențial pentru sistemele de pensii, indiferent de țară, îl reprezintă rata de înlocuire a salariului prin pensie, adică procentajul din ultimul salariu pe care îl va reprezenta pensia. În prezent, cei cu salarii medii și stagiu complet de contribuție beneficiază de o pensie medie netă de 63% din salariul lor, însă se estimează scăderi semnificative în următoarele decenii, chiar până la 40% în anumite state.
Un alt aspect analizat de raportul OECD este diferența dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor. Studiul indică faptul că, în medie, femeile din țările OECD primesc pensii cu 25% mai mici decât bărbații, iar diferențele pot ajunge până la 47% (Japonia) sau pot fi reduse la doar 10% (Cehia, Slovacia, Estonia).
În concluzie, raportul OECD are ca scop crearea unui indicator de referință. Soluțiile pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii aparțin guvernelor, însă implementarea lor reprezintă o provocare, deoarece implică decizii uneori nepopulare.
