A doua cea mai extinsă construcție administrativă din lume se degradează treptat și inevitabil, pe zi ce trece, sub privirile angajaților și ale milioanelor de vizitatori care îi traversează anual spațiile. Vegetația crescută în crăpăturile zidurilor, rugina și găurile din tavanele decorate cu elemente de stil ornamentale și candelabre somptuoase reprezintă o imagine vie a gloriei și decăderii unei epoci istorice.
Numai Pentagonul din Statele Unite depășește Palatul Parlamentului din România în dimensiuni. Construcția cunoscută inițial ca Casa Poporului, după denumirea dată de fostul dictator Nicolae Ceaușescu — cel care a comandat edificarea acesteia — acoperă o suprafață de aproximativ 365.000 de metri pătrați. 
Este posibil ca această structură să nu atingă același nivel de degradare precum și fratele său din România, dacă ne raportăm la faptul că orice investiție anunțată nu a reușit să redobândească măreția inițială pentru care fusese concepută.
Circumvoluția clădirii Parlamentului reprezintă o activitate dificilă, dat fiind că necesită parcursul unei distanțe lungi, de multe ori pe tot parcursul unei zile. Clădirea dispune de multiple intrări, destinate atât deputaților, cât și senatorilor, structurându-se ca un labirint adevărat.
Interioarele impresionante, decorate cu țesături valoroase, tablouri și candelabre magnifice, impresionează prin dimensiuni. În ciuda aspectului fastuos, structura suferă deteriorări anuale, iar apa de ploaie pătrunde în interior, creând crăpături printre elementele decorative de pe tavane.
Atunci când vremea se înrăutățește, angajații Senatului adună apa cu găleți și ligheane pentru a remedia infiltrațiile din tavane. Clădirea are un aspect similar unui castel al nobililor defuncti, care pare că se prăbușește în mod natural.
Peretele exterior, dinspre Camera Deputaților, este acoperit de buruieni și vegetație care pătrund prin zidurile crăpate sau balustradele deteriorate de trecerea timpului.
Apă care curge pe pereți le-a înverzit și corodat, ceea ce conferă ansamblului un aspect abandonat. Singurele indicii ale funcționării active sunt parcarea plină și fluxul continuu de vizitatori, iar intrările blocate și securizate cu lanțuri ruginite întăresc această impresie.
Porțile grele de metal, vechi și masive, păzesc o ruină în care vegetația s-a instalat pe lângă neglijența generală. În fiecare zi, deputații și senatorii trec pe lângă aceste zone și par obișnuiți cu ideea că lucrează într-o structură numită popular „fabrica de legi”, în timp ce doar legile fizicii mai aduc uneori rezultate.
Efortul a 700 de arhitecți și 100.000 de muncitori riscă să se prăbușească în fața parlamentarilor
Clădirea impresionantă domină orașul București și poate fi observată din mai multe puncte ale capitalei. Conform documentației tehnice, are o greutate estimată la peste 4 milioane de tone, datorită materialelor utilizate (beton, marmură, oțel și cristal), și este considerată cea mai grea construcție civilă din lume.
De asemenea, reprezintă una dintre cele mai costisitoare clădiri administrative construita vreodată, cu un buget de peste 3 miliarde de euro. La realizarea ei au contribuit 700 de arhitecți și 100.000 de muncitori, coordonați de tânăra arhitectă Anca Petrescu, la vârsta de doar 28 de ani, care au lucrat continuu timp de cinci ani, zi de zi.
Materialele provin exclusiv din România, incluzând 1 milion de metri cubi de marmură extrasă din carierele transilvane, 3.500 de tone de cristal pentru candelabre, 200.000 de metri pătrați de covoare realizate manual, 900.000 de metri cubi de lemn de stejar, cireș și nuc și 2.800 de candelabre din cristal, cel mai mare având peste șapte tone.
Structura include peste 1.100 de camere distribuite pe 12 etaje la suprafață și 8 niveluri subterane, din care unele nefinalizate. Spațiile includ săli de conferințe, birouri, galerii impresionante și apartamente de lux.
Palatul Parlamentului din București are dimensiuni de 270 m pe 240 m, înălțimea de 86 m și se extinde cu 92 m sub nivelul solului. Recunoscută ca fiind cea de-a doua cea mai mare construcție administrativă pentru uz civil din lume, conform recordurilor mondiale, și cea mai costisitoare și cea mai grea construcție din lume.
După seismul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a dorit dezvoltarea unui proiect imens de investiții, inspirat de planurile regelui Carol al II-lea din 1935 pentru edificarea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului.
Proiectul major a fost conceput de cei mai renumiți arhitecți ai epocii. În 1938, s-au început demolările pentru pregătirea terenului, însă războiul a suspendat lucrările, iar proiectul a rămas pe hârtie până în 1983, când a fost inițiată construcția Palatului. Ceremonia de punere a primei pietre a avut loc la 25 iunie 1984.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
România devine tot mai precară din punct de vedere al supravegherii, fiind sub motiv de „siguranță națională”. Instituțiile judiciare și-au menținut controlul asupra mandatului în perioada conducerii lui Klaus Iohannis, Ilie Bolojan și Nicușor Dan. Câte persoane au fost urmărite în timpul alegerilor prezidențiale din 2024 și 2025?
„Autostrada suferinței”, aflată în supravegherea CNSAS. Douăzeci și cinci de ani de dezvăluiri și peste 200 de kilometri de dosare referitoare la activitățile Securității
