Uniunea Europeană face un nou pas în combaterea poluării: taxa pe carbon la frontieră nu va mai viza doar materiile prime grele, precum oțelul sau îngrășămintele, ci începe să „ajungă” direct în viața cotidiană a consumatorilor. Mașinile de spălat, aragazurile, ușile de mașină și uneltele de grădină vor fi treptat incluse în mecanismul CBAM, ceea ce poate duce la creșteri de prețuri pentru produsele importate, în special cele fabricate în țări cu emisii mari și fără taxe corespunzătoare pe poluare, informează Financial Times.
Ce reprezintă taxa pe carbon la frontieră și motivele extinderii
Mecanismul de Ajustare la Hotarul de Carbon (CBAM) reprezintă un sistem prin care UE taxează importurile cu amprentă semnificativă de carbon, pentru a proteja industriile locale care deja plătesc pentru emisiile lor prin schema europeană de tranzacționare a certificatelor (EU ETS). În prezent, taxa se aplică în special sectoarelor precum siderurgia, aluminiul, cimentul, îngrășămintele și energia electrică.
În prezent, Bruxelles-ul intenționează să extindă mecanismul și la produse finite – de la uși de mașină și unelte de grădină, până la electrocasnice precum mașini de spălat și aragazuri. Motivul principal este prevenirea evitării regulilor. Fără extindere, unele companii ar putea face relocări ale producției în țări vecine, unde prelucrează oțel sau aluminiu în produse finite și le exportă în UE fără aplicarea taxa pe carbon pe materia primă. 
Autoritățile europene afirmă că lista produselor va fi stabilită în funcție de procentul de „conținut CBAM” – adică nivelul de oțel, aluminiu sau alte materiale deja taxate – și de riscul ca producția lor să fie transferată în afara Uniunii.
Beneficiari, pierzători și impactul asupra consumatorilor
În teorie, cei beneficiați vor fi producătorii europeni, care deja plătesc aproximativ 80 de euro pe tonă de CO₂ emis, și care se plâng de competiția neloială din afara blocului. Applia, asociația producătorilor de electrocasnice din UE, susține că extinderea CBAM asupra produselor finite va facilita o concurență mai echitabilă la nivel global.
Pe de altă parte, industrii precum cea auto (prin ACEA) sau sectorul energiei solare avertizează că implementarea extinderii taxei poate duce la costuri suplimentare, birocratie și riscul unor creșteri bruște de prețuri sau ale dispoziției limitate a anumitor produse, dacă tranziția nu este realizată progresiv.
Pentru consumatorul obișnuit, efectele nu vor fi imediat vizibile, dar pot apărea creșteri de preț la produsele importate, în special cele fabricate în țări cu mix energetic foarte poluant și fără mecanisme eficiente de tarifare a emisiilor de carbon. Producătorii vor decide dacă absorb o parte din costuri sau le transferă integral în prețul de vânzare.
În același timp, Comisia Europeană intenționează să implementeze un sistem de subvenții pentru exportatori, pentru ca companiile europene care vând în afara UE să nu fie dezavantajate față de concurența din state cu reguli mai relaxate privind emisiile. Rămâne totuși întrebarea de unde vor proveni fondurile, având în vedere că veniturile din CBAM sunt deja alocate în bugetul UE.
Momentan, singurul lucru clar este faptul că lupta împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră nu se mai limitează doar la fabrici și centrale, ci începe să se reflecte direct și pe etichetele produselor disponibile în magazine.
