Scrisorile lui Vlad Țepeș conservate la Sibiu sugerează că păstrează mult mai mult decât simple ordine militare și formule de politețe din Evul Mediu. O analiză chimică avansată, realizată pe documente vechi de peste 500 de ani, dezvăluie indicii surprinzătoare despre dieta voievodului și comerțul din Transilvania secolului al XV-lea: pe aceste documente apar urme de orez, deși plantele de orez vor fi cultivate oficial în Europa abia peste un secol și jumătate, în Italia. În plus, pe aceeași hârtie au fost identificate și urme ale bacteriei responsabile de ciumă, ceea ce modifică cronologia epidemiilor din regiune.
Scrisori antice, tehnologii moderne
Punctul de pornire a fost un studiu publicat în 2023 în revista științifică Analytical Chemistry, în cadrul căruia o echipă internațională de cercetători a analizat trei scrisori semnate de Vlad Țepeș și păstrate în Arhivele Statului din Sibiu. Utilizând tehnici moderne de analiză chimică a urmelor organice, specialiștii au examinat reziduuri rămase pe fibrele hârtiei: proteine, molecule din transpirație, lacrimi sau din contactul cu alimente și mediul înconjurător.
Primul rezultat care a atras interesul publicului a fost legat de starea de sănătate a voievodului. Cercetătorii au identificat markeri biologici compatibili cu o boală rară ce poate provoca lacrimi amestecate cu sânge, ipoteză ce ar putea explica legendele negre asociate figurii lui Vlad Țepeș. Deși nu reprezintă o certitudine medicală, aceste dovezi sugerează că domnitorul avea probleme oculare și hematologice. 
Într-un interviu ulterior, coordonatorul cercetării, Gleb Zilberstein, a explicat pentru publicația locală Turnul Sfatului că aceste scrisori pot relata nu doar despre sănătatea voievodului, ci și despre mediul înconjurător. Analiza nu se oprește la starea de sănătate a domnitorului, ci reconstituie „urmele” de plante, produse agricole și agenți patogeni care circulau în regiunea Sibiului în urmă cu cinci secole.
Orezul ajuns la Sibiu cu 150 de ani înaintea Europei
Cea mai impresionantă realizare se referă la alimentație. Potrivit lui Zilberstein, datele indică o dietă „aproape vegetariană” pentru Vlad Țepeș, bazată pe plante și produse locale. Printre moleculele detectate pe pergament se regăsesc și urme specifice orezului – o descoperire care i-a uimit pe cercetători.
De regulă, istoricii plasează primele culturi de orez din Europa în Italia, la circa 150 de ani după perioada în care au fost scrise scrisorile analizate. Faptul că orezul apare pe aceste documente semnate la Sibiu sugerează că boabele ajungeau în Transilvania prin rute comerciale orientale, probabil ca marfă de lux adusă de negustori. Nu implică neapărat cultivarea orezului în zonă, însă confirmă că aceasta era cunoscut și consumat în regiune cu mult înainte de a deveni o cultură europeană.
Sibiul era, la acea vreme, un centru comercial strategic între est și vest, iar documentele par să confirme această poziție. Produse din Orient, inclusiv orezul, puteau tranzita orașul, lăsând urme invizibile pe documentele vechi. Pentru istoricii specialiști, astfel de descoperiri pot rescrie harta circulației alimentelor în Europa medievală și demonstra că teritoriul românesc era mai integrat în rutele comerciale decât s-a crezut anterior.
Una dintre scrisorile lui Vlad Țepeș din anul 1457, analizată de cercetători.
Ciuma pe documente și reconfigurarea cronologiei epidemiilor
De asemenea, importantă este identificarea urmelor bacteriei Yersinia pestis – agentul patogen responsabil pentru ciumă – pe scrisorile lui Vlad Țepeș. Prezența bacteriei nu indică neapărat o boală activă a domnitorului, însă demonstrează că virusul circula în mediul în care au fost create și manipulate aceste documente.
Zilberstein subliniază că această descoperire poate avansa mai devreme data introducerii ciumei în spațiul românesc. Istoria oficială leagă primele mari epidemii din Europa de anul 1347, când negustorii genovezi au adus boala din Crimeea. Urmele găsite pe scrisorile de la Sibiu sugerează că rutele comerciale de la Marea Neagră ar fi putut să transporte ciuma în interiorul continentului mai devreme și mai frecvent decât se credea.
Toate aceste concluzii sunt formulate cu prudență, fiind bazate pe urme chimice extrem de fine și necesitând analize suplimentare pentru confirmare. Totuși, deschid un nou capitol în cercetare, în care o simplă scrisoare domnească poate deveni o „capsulă a timpului”, oferind informații despre alimentație, boli și modul de viață din jurul lui Vlad Țepeș.
