În discuțiile între conducători auto, conceptul de „prescripție” devine adesea o poveste: fie că se susține că după 30 de zile nu mai poate fi emisă o amendă, fie că după două luni fără notificare procesul este încheiat, sau că „nu semnezi și nu mai există”. Realitatea este mai tehnică și, tocmai din această cauză, apar mituri. În 2026, principiile legate de termene restantează: important este tipul de termen invocat și momentul de la care începe să curgă.
Pentru a evita confuziile, trebuie să distingem clar între prescripția aplicării sancțiunii și cea a executării, precum și să înțelegem rolul comunicării prin procesul-verbal.
Prescripția aplicării sancțiunii: momentul în care nu se mai poate emite amendă
Prescripția pentru aplicarea sancțiunii contravenționale reprezintă perioada în care autoritatea poate emite o sancțiune, adică poate întocmi procesul-verbal. De regulă, acest termen este de 6 luni de la data comiterii faptei. În cazul în care fapta este continuă, termenul începe să curgă de la data încetării stării de fapt. Aceasta combate mitul potrivit căruia după o lună totul este încheiat. 
În trafic, ambiguitatea provine din emiterea rapidă a amenzilor, iar unele persoane cred că această viteză este obligatorie. Nu este cazul. Obligația este să se respecte termenul legal. Astfel, dacă primești o sancțiune „târzie”, primul pas util este să verifici data comiterii faptei și data întocmirii procesului-verbal, nu data la care a fost primită notificarea.
Există și o nuanță importantă: dacă sancțiunea este aplicată în termen legal, nu înseamnă că procesul este automat invalid. Pot apărea probleme de formă, de identificare sau de probă. Totuși, aceste aspecte intră în zona contestării, nu a termenului de prescripție pentru emiterea sancțiunii.
Prescripția executării și rolul procesului de comunicare: momentul în care se pierde valoarea practică
Prescripția pentru executarea sancțiunii face referire la situația în care procesul-verbal există, însă nu poate fi pus în aplicare conform legii, mai ales dacă nu a fost comunicat în timp util. Comunicarea procesului-verbal către contravenient trebuie realizată, iar în caz contrar, dreptul de a executa sancțiunea se preschimbă.
În practică, această situație generează cel mai frecvent discuții: „nu am primit notificare acasă”, „a fost semnat de altcineva”, „a fost afișat pe panoul de informare”. Reguli stricte guvernează comunicarea, care poate fi realizată prin poștă cu confirmare de primire, iar dacă această metodă nu dă rezultate, se pot folosi proceduri alternative. Simplul fapt că nu ai văzut notificarea nu îți aduce automat câștig de cauză, însă dacă instituția nu poate dovedi că a realizat comunicarea corect, poți avea un argument valid.
Pentru a te apăra în mod realist, păstrează toate documentele relevante: avize, confirmări de primire, date și orice dovadă a momentului când ai aflat despre sancțiune. Dacă alegi să invoci expirarea unui termen, nu te baza pe informații neconfirmate, ci pe datele consemnate în acte. Acestea sunt decisive în proces.
