Ex-șef al serviciilor de intelligence, Silviu Predoiu, realizează o analiză clară a anului 2025, în contextul conflictului de la granițele României. „Războaiele nu încep atunci când cad primele explozii. Încep atunci când ideea lor devine acceptabilă. Iar în 2025, în Europa, această permeabilitate a devenit omniprezentă”, menționează acesta, miercuri seara, pe Facebook.
În condițiile unei Românii „care afirmă celor interesați că «este pregătită» fără a explica pentru ce și cu ce costuri”, „apar tot mai mult ca un decor de fundal, nu ca actor principal”, subliniază fostul director al Serviciului de Informații Externe (SIE).
„Clarific: problema nu este că militarii discută despre conflict. Militarul este instruit să gândească în termeni de război. Problemele apar atunci când doar militarii vorbesc despre acest subiect.
O națiune condusă de politicieni incapabili și impostori, incapabili să formuleze o viziune clară, care a devenit complet irelevantă în mecanismele decizionale ale Uniunii Europene. Nu participăm în marile dezbateri strategice, nu propunem, nu influențăm, ci doar acceptăm deciziile altora, aplaudându-le.
Suntem prezenți mai ales în statistici – de obicei la capitole incomode – sau în contexte protocolare, unde prezența este obligatorie, dar vocea este lipsită de relevanță.
În relația cu partenerul strategic, Statele Unite, suntem tot mai invizibili sub administrația Trump: o țară ignorată în deciziile majore, absentă din consultări esențiale, tratată ca un aliat de conjunctură, nu ca un partener indispensabil.
Atunci când o țară nu mai este ascultată sau interesată, ea devine doar tolerantă. Iar acesta este, poate, cel mai periculos statut într-o Europă care se obișnuiește, pas cu pas, cu ideea războiului”, remarcă Silviu Predoiu.
Predoiu evidențiază, de asemenea, un aspect al Europei, în contextul conflictului din Ucraina, raportat la anul încheiat.
„Aceasta este adevărata moștenire a anului 2025: o perioadă în care Europa nu a optat pentru război, dar a renunțat treptat la ideea păcii; un an în care efortul de pregătire a înlocuit prevenția; un an în care tăcerea diplomaților a fost acoperită de zgomotul armamentelor utilizate.”
Sincer, cred că dacă nu ne recâștigăm rapid claritatea mentală, dacă nu readucem în centrul deciziei politica, diplomația și rațiunea, nu vom fi victimele inevitabilității istorice, ci complicii ei.
Războiul nu reprezintă un destin predestinat. Este întotdeauna o alegere, iar acceptarea sa, chiar și în tăcere, constituie deja o formă de capitulare.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Ilie Bolojan se evidențiază prin autoportretul ca „salvator” în penultima zi a anului.
Primarul din Drăgășani declară că a tăiat din greșeală un brad de pe un mormânt pentru a-l împodobi: „Reprezentase un pericol pentru celelalte morminte”.
