De la afirmația lui Crin Antonescu, făcută în podcastul lui Ionuț Cristache, „Ai aflat!”, conform căreia „Bolomania din România se apropie de sfârșit”, a izbucnit o dispută calmă, ascunsă sub suprafață, între acesta și jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a oferit fostului politician o evaluare morală dură: Crin Antonescu are „un suflet mic și impur”.
Într-o reacție rapidă pe rețelele sociale, jurnalistul îi oferă fostului lider politic o analiză morală, cu o conotație de verdict categoric.
„Mi-am dat seama că vinova este mândria rănită”
„Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul doi, chiar dacă l-am sunat și l-am rugat insistent, am fost dezamăgit de lipsa sa de responsabilitate; mi-am spus că motivul este orgoliul rănit. 
Când a început să emită declarații care îl plasează în AUR și la postul tv MarșMă, unde și-a exprimat sprijinul, am realizat că acțiunile sale sunt rezultatul frustrărilor și a sentimentului de trădare de către cele trei partide care l-au susținut.
În prezent, însă, Antonescu, zâmbind în mod nechibzuit din fotoliul său, s-a apropiat de Ilie Bolojan, cel care a renunțat la candidatul prezidențial pentru a-l ajuta pe PSD, PNL și UDMR. Dl Bolojan l-a susținut public, în calitate de susținător personal, din poziția de președinte interimar.
Reacția publică a lui Crin Antonescu nu a întârziat
„Cristian Tudor Popescu mă judecă rapid și decisiv prin prisma sufletului meu. Ultima sa pasiune, dl. Bolojan, îl derivează într-o stare de agitație pe care nu am mai observat-o din perioada când apăra, cu aceeași entuziasm, „justiția” dnei Kovesi („în poziția faraoancei Nefertiti”) sau instituția pe care o considera „singurul lucru viu și autentic în România după Revoluție”.
Fostul lider politic analizează în detaliu fiecare critică aruncată:
„Nu pot fi trist pentru că sunt condamnat, cu sufletul întreg, în circumstanțe de urgență. Nu pot plânge, când cineva ca Ion Diaconescu, fost președinte țărănist, după 17 ani de detenție politică sub comuniști, a fost etichetat drept „troglodit politic” de către acuzatorul public (atunci îndrăgostit de Iliescu). Spre deosebire de alți producători de insulte publice, dl. CTP merită anumite clarificări, indiferent de propria sa dimensiune sufletească.
- Nu i-am cerut niciodată dlui Bolojan susținerea pentru candidatul la prezidențiale. El mi-a sugerat să candidez.
- Dl. Bolojan nu mi-a „adus” sprijinul PSD, UDMR sau PNL, ci doar a observat această susținere.
- Dl. Bolojan nu a renunțat la nicio candidatură, sau cel puțin nu i-am cerut eu acest lucru. Tema candidaturii lui a fost vehiculată doar în scop propagandistic în timpul campaniei, în mod clar împotriva mea.
- Ce a făcut sau nu a făcut dl. Bolojan în campanie nu voi comenta, pentru că îmi asum rezultatul acesteia (inclusiv eventualul eșec).
- Nu am nicio legătură cu tumultul politic din România sau cu implicarea în PNL (din care nu mai fac parte și nu voi mai intra). Considerațiile și comentariile le voi face doar la solicitare, în funcție de circumstanțe, dacă voi dori și când.
„După atâtea victorii, cum e posibil ca România să fie „în dificultate”?”
„În cele din urmă, din respect pentru intelectul remarcabil al dlui CTP (despre sufletul altora nu e permis să comentez pe Facebook), am o singură rugăminte: nu exagerați ridicolul, afirmând că dl. Bolojan „nu are sprijin pentru a scoate România din starea dificilă”. Sunteți mulți.
Sunteți aproape toți.
Și, liniștiți-vă, dl CTP, pentru că ați câștigat de fiecare dată: și împotriva lui Ion Iliescu, și cu Băsescu, și cu Kovesi, și cu Iohannis și cu Nicușor Dan. Nu înțeleg de ce, după atâtea succese, România ar fi „în această situație dificilă”, cum ziceți.
Chiar nu putem spune măcar ceva, cei cu „suflet mic și impur”? Bolojene ușoară!
