Cum să contracareze influența populismului? Această întrebare preocupă strategii și comentatori politici din întreaga lume. Un exemplu relevant, potrivit unui comentator al cotidianului britanic Financial Times, vine chiar din România.
„Insurgenții ating o coardă sensibilă la electoratul global. Dar România a ripostat”, afirmă articolul semnat de Alec Russell pentru Financial Times.
Pe întreg continentul, partidele politice tradiționale își pierd relevanța și încrederea, condamnate de propria lor satisfacție. Și nu doar în Europa. Donald Trump este un exemplu. De la Chile până în Japonia, chemarea populismului are un impact puternic. 
Cum să răspundem?
Liberalii se confruntă cu o stare de deznădejde la nivel global. Dar există o soluție: vizitați Bucureștiul, orașul retro-chic al României. Acolo puteți învăța cum să contracarați influența populismului.
Într-o zonă cu o istorie bogată în naționalism şi predispusă la influențe externe, nu a fost o surpriză că politicienii populiști au avut succes în campania electorală – până când au întâlnit un candidat cu o reputație solidă, un istoric dovedit în acțiune.
Nicușor Dan, profesor de matematică şi fost primar al Bucureștiului, ales președinte în mai, oferă sfaturi pertinente pentru liderii centriștilor. Experiența sa reprezintă o lecție utilă pentru Sir Keir Starmer, prim-ministrul britanic, și alți lideri confruntați cu valul populist.
Prima lecție este credibilitatea, un aspect crucial pierdut în Marea Britanie după o serie de promisiuni neîndeplinite. „În România, oamenii au susținut politicienii populiști din cauza lipsei de încredere în stat și autorități”, spune Dan. „Ei văd corupție și nedreptate… Singura strategie e să câștigăm încrederea oamenilor”.
Soluția propusă este o realitate politică veche: executarea eficientă a sarcinilor guvernării. Ca primar al Bucureștiului, Dan s-a concentrat pe probleme concrete, cum ar fi gestionarea dezvoltatorilor imobiliari și modernizarea sistemului de încălzire, obiective apreciate de cetățeni.
Apoi, este important tonul. „Chiar dacă societatea este polarizată, am încercat să fiu civilizat cu ceilalți”, precizează Dan. „Am încercat să dialoghez. Oamenii au simțit că nu sunt luați în considerare”.
Stilul discursului lui Dan, uneori chiar lent, contrastează în mod pozitiv cu retorica zgomotoasă a adversarilor săi. El demonstrează abilitatea de a contracara argumentele contrare.
Și apoi, există utilizarea strategică a tăcerii. Așteptarea în momentele critice, înainte de a răspunde la întrebări, este eficientă. A fi prea avid de a vorbi ar reprezenta o greșeală. Liderii cu prezență mediatică puternică, ca Trump și Farage, sunt avantajati. Totuși, reflexivitatea lui Dan creează un contrast cu zgomotul adversarilor.
Experiența României oferă însă și lecții mai puțin încurajatoare despre democrație. Criticile aduse intervențiilor judiciare în cazul campaniei prezidențiale a unui candidat naționalist sunt pertinente.
Această problemă a stat la baza unui articol publicat în luna mai de autor, intitulat „Cum să nu combatem populismul: o lecție din România”.
Acum, pot să-mi exprim propria părere. Succesul lui Dan în perioada inițială se va estompa. Dar lecțiile pe care le oferă în prezent rămân relevante:
acționează, ai atitudine, nu te supune dorințelor populiștilor și amintește-ți de puterea tăcerii strategice.
