Fiecare vizită a FMI în București generează o oarecare agitație. Se aud voci care anticipează inevitabil un acord de împrumut cu această instituție financiară internațională. Nu putem critica neapărat acele persoane care presupun că România va solicita un împrumut de la Fondul Monetar Internațional (FMI), deoarece mulți își amintesc încă de criza economică din anii 2009-2010. Atunci, criza a fost gestionată prin finanțări obținute de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială.
FMI rămâne un organism de creditare de ultimă instanță, la care se apelează doar în situații excepționale, când alte surse de finanțare nu mai sunt disponibile sau când costurile unor astfel de împrumuturi sunt ineficiente din punct de vedere economic.
Cei care așteaptă un acord iminent cu FMI se înșală. Chiar și cu un deficit bugetar semnificativ, România nu se află în prezent într-o astfel de situație critică.
Compararea situației actuale cu criza din 2009-2010 nu se justifică. Atunci, exista o criză financiară globală ce afecta profund Europa. Statele europene cu dezechilibre bugetare aveau dificultăți în a se împrumuta pe piețe cu costuri acceptabile, astfel că Banca Centrală Europeană a implementat un mecanism de cumpărare a obligațiunilor, creând o barieră împotriva unor efecte negative.
România, intrată recent în Uniunea Europeană, nu era acoperită de „umbrela” Băncii Centrale Europene, astfel încât o parte importantă a împrumuturilor din acel moment către Banca Națională a României (BNR) a fost destinată consolidării rezervelor valutare. A fost susținută afirmația că aceste resurse au ajutat băncile străine, dar adevărul este că au susținut în egală măsură și economiile românești și mediul de afaceri local. O retragere a investițiilor străine ar fi avut consecințe necunoscute asupra cursului leu-euro.
Cu rezervele valutare consolidate și acorduri cu marile bănci internaționale, BNR a putut gestiona eficient criza, atât în beneficiul instituțiilor financiare cât și a cetățenilor. Iar împrumutul a fost rambursat fără probleme.
În prezent, deficitul bugetar prezintă o similaritate cu situația din 2009. În 2009, România avea un deficit bugetar maxim de 7,2% din PIB (36 miliarde lei). Anul trecut, deficitul a ajuns la 8,65% din PIB (aproximativ 153 miliarde lei).
Aceste date evidențiază, pe lângă deteriorarea situației bugetare, și diferența de mărime a economiei românești. Astfel, un deficit bugetar de 36 miliarde lei din 2009, este astăzi o sumă care se poate împrumuta într-o singură lună. Împrumutul din 2009, de 20 miliarde euro, a fost sub jumătate din suma necesară anul acesta.
Părăsind analiza istorică, prezența reprezentanților FMI în București semnifică doar o vizită de monitorizare, relevantă, dar fără implicații directe legate de un posibil împrumut.
Analizele experților FMI vor oferi detalii despre situația bugetară și evoluția economiei românești. Cu toate acestea, rezultatele nu vor fi extraordinare. Guvernul a comunicat deschis despre complexitatea situației și despre riscurile asociate cu deficitul bugetar necontrolat.
FMI, în comunicatul oficial de la finalizare, va sublinia atât aspectele pozitive cât și cele negative ale deciziilor guvernamentale și efectele acestora. Prin urmare, prezenta FMI la București ne poate oferi informații importante.
