65 de ani de la prima medalie olimpică românească în atletism – Unde e acum?

fix-65-de-ani-de-la-prima-medalie-olimpica-in-atletismul-romanesc!-unde-se-afla-azi-pretioasa-distinctie fix-65-de-ani-de-la-prima-medalie-olimpica-in-atletismul-romanesc!-unde-se-afla-azi-pretioasa-distinctie
Fix 65 de ani de la prima medalie olimpică în atletismul românesc! Unde se află azi prețioasa distincție

Federaţia Română de Atletism a sărbătorit 65 de ani de la prima medalie olimpică de aur câştigată de România în atletism, cucerită de Iolanda Balaş la săritura în înălţime la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960.

Iolanda Balaş a fost prima campioană olimpică română în atletism, urmate de Mihaela Peneş, Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Doina Melinte, Maricica Puică, Anișoara Cușmir, Paula Ivan, Gabi Szabo şi Constantina Diţă.

Iolanda Balaş, azi se împlinesc 65 de ani de la prima medalie de aur pentru atletismul românesc. O poveste memorabilă

Exact acum 65 de ani, pe 8 septembrie 1960, pe stadionul olimpic din Roma, „La grande bionda”, aşa cum o admirau italienii, a dominat competiţia.

Advertisement

În finala olimpică, Iolanda Balaş a fost singura concurentă la înălţimea de 1,73 metri, apoi a impresionat publicul cu succesele sale la 1,77, 1,81 şi 1,85 metri, devenind prima atletă a României medaliată cu aur la Jocurile Olimpice.

A obţinut 150 de victorii în 11 ani de activitate sportivă, între 1956 şi 1967, un record remarcabil, inclus şi în Cartea Recordurilor. A stabilit 14 recorduri mondiale la înălţimi cuprinse între 1,75 şi 1,91 metri, dintre care 12 consecutive. A câştigat, de asemenea, două titluri olimpice şi două titluri europene.

„O omagiam pe o sportivă de legendă, pe o personalitate care a scris istorie pentru România şi a impus noi standarde în atletismul românesc. Iolanda Balaş este o figură remarcabilă a mişcării olimpice din România, o adevărată pionieră în atletism.”

Prin curaj, talent şi perseverenţă, a demonstrat lumii că România poate ajunge pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice şi la Campionatele Mondiale.

Cele două titluri olimpice, de la Roma 1960 şi Tokyo 1964, cele 14 recorduri mondiale, dar mai ales dominaţia sa pe parcursul unui deceniu, sunt mărturii ale unei moşteniri excepţionale lăsate de Iolanda Balaş.

Începând cu anul 1960, când ea a deschis această strângă legătură cu medaliile olimpice, alte 10 atlete din România au devenit campioane olimpice. Exemplul lor este o inspiraţie pentru sportivii care au acum datoria de a menţine gloria atletismului românesc în competiţiile internaţionale”, a subliniat Mihai Covaliu, preşedintele COSR.

„Sportul românesc este esenţial pentru siguranţa naţională”

„Fără sprijinul Federaţiei Române de Atletism, sportul românesc ar avea de suferit. Sper ca toţi decizii-făuritorii să înţeleagă rolul şi importanţa sportului în România. Sportul nu este o chestiune secundară, iar finanţarea acestuia nu este un deficit bugetar, ci garantează rezultate şi forţă.

Sportul românesc reprezintă şi siguranţă naţională. Trebuie să transmitem clar acest mesaj: sportul românesc are nevoie de o finanţare corectă.

Pe lângă medalii şi rezultate remarcabile, este foarte important să încurajăm sportul la copii, punând accent pe educaţie fizică, la fel de mult ca pe celelalte discipline şcolare. Sportul şi mişcarea trebuie să aibă un rol crucial în sistemul educaţional românesc”, a declarat Bogdan Matei, preşedintele ANS.

Medaliile originale sunt acum la sediul BNR

Printre participanţii la eveniment s-a aflat şi Doru Balaş-Soter, fiul sportivei legendare. Acesta a dezvăluit că una dintre cele două medalii olimpice se află astăzi la sediul BNR.

„Am avut ambele medalii acasă până acum 15-20 de ani, când am primit sfatul să le depozitez la BNR, pentru siguranţă. M-am convins că este o decizie bună, pe care o susţin. Imaginea cu medaliile pe care aţi văzut-o azi, cea de sus este originală, celelalte sunt replici.

În prezent, păstrez acasă doar replicile”, a declarat pentru ProSport fiul marei sportive, Doru Soter.

Flacăra aprinsă de ea nu s-a stins niciodată. Pentru mine, ca ultima campioană olimpică a atletismului românesc, acest moment este emoţionant dar şi apăsător, pentru că de la Beijing 2008, de 17 ani, nu a mai apărut nicio medalie olimpică de aur în atletismul românesc. A trecut prea mult timp şi nu-mi doresc să rămân eu ultima. Aştept ziua în care un alt sportiv va ridica tricolorul
Constantina Diţă

Add a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fiți la curent cu cele mai importante știri

Apăsând butonul Abonare, confirmați că ați citit și sunteți de acord cu Politica noastră de confidențialitate și Termenii de utilizare
Advertisement