Uniunea Europeană a decis să excludă giganții tehnologiei, din accesul la noul sistem de partajare a datelor financiare, reglementat prin Regulamentul privind accesul la date financiare (FiDA). Potrivit publicației Financial Times, acesta este unul dintre puținele cazuri în care lobby-ul marilor companii tehnologice americane pierde teren la Bruxelles, în ciuda presiunii diplomatice și a amenințărilor cu taxe vamale din partea președintelui Donald Trump.
Ce prevede FiDA și de ce se opune Uniunea Europeană
Regulamentul privind accesul la date financiare (FiDA) are scopul de a permite accesul terților (de la instituții financiare inovatoare la startup-uri specializate) la datele bancare și asiguratorice. Obiectivul este stimularea inovației în domeniul serviciilor financiare digitale: consiliere financiară automată, produse de economisire personalizate sau soluții de credit rapid.
Conform unui document obținut de Financial Times, Germania a insistat pentru excluderea giganților tehnologiei pentru a proteja ceea ce Berlinul numește „suveranitatea digitală” a utilizatorilor europeni. Ideea este că băncile europene ar risca să devină simple interfețe, în timp ce giganții tehnologiei ar extrage valoarea din analiza obiceiurilor de consum și economisire a clienților. 
Susținerea Germaniei a fost crucială; Parlamentul European și Comisia au susținut temerile sectorului bancar, iar alte state membre au adoptat o poziție similară. Pentru bănci, excluderea giganților tehnologiei înseamnă o șansă de a menține controlul direct asupra clienților într-o piață concurențială.
Argumentele giganților tehnologiei, tensiunile transatlantice și etapele următoare
Reprezentanții giganților tehnologiei au avertizat că decizia UE ar putea limita opțiunile consumatorilor și ar consolida pozițiile „actorilor tradiționali”. Un reprezentant al asociației Computer & Communications Industry Association a declarat pentru FT că scopul inițial al FiDA era să ofere oamenilor control asupra propriilor informații și acces la servicii mai inovatoare, nu să blocheze companii americane.
Criticii deciziei susțin că băncile sunt deja „păzitorii” reali ai datelor și că restricționarea giganților tehnologiei ar putea afecta nu doar inovația, ci și relațiile comerciale dintre SUA și Europa. Aceasta se întâmplă mai ales după amenințările președintelui Trump cu taxe vamale pentru orice legislație considerată discriminatorie.
Negocierile privind FiDA sunt în fază finală, iar un acord ar putea fi semnat în această toamnă. Dacă excluderea giganților tehnologiei va fi menținută, Europa va oferi un avantaj semnificativ propriului sector financiar. Mesajul transmis este că Bruxelles este dispus să renunțe la deschiderea totală a pieței în favoarea autonomiei digitale.
Care este „poziția utilizatorului” în problema FiDA
Dincolo de disputa dintre giganții tehnologiei și bănci, întrebarea fundamentală este: cum contribuie acest sistem europeanului de rând? FiDA pleacă de la filosofia „finanțelor deschise”, care presupune că datele financiare nu aparțin exclusiv băncilor, ci utilizatorului. În teorie, acesta ar putea decide să le împărtășească cu instituții financiare inovatoare sau alți furnizori de servicii, în schimbul unor aplicații mai inovatoare, analize personalizate și, eventual, costuri mai mici.
Însă decizia de a crea un astfel de mecanism nu a fost consultată direct cu utilizatorii europeni. Regulamentul a fost negociat între instituții și industrii, fără ca utilizatorii să aibă un cuvânt relevant. Pentru mulți, perspectiva împărtășirii datelor bancare cu diverse firme, indiferent de naționalitate, pare mai mult o vulnerabilitate decât un avantaj real.
Astfel, în loc să fie un progres evident către un grad mai mare de control al consumatorilor, FiDA riscă să pară, pentru publicul larg, un joc al marilor actori financiari în care utilizatorul obișnuit este doar o piesă.
