Traian Băsescu a exprimat un punct de vedere neutru referitor la impasul de negocieri dintre Bolojan și magistrați în privința pensiilor lor. Ca o voce externă în acest conflict, Băsescu consideră că situația s-a rigidizat semnificativ, însă singura cale de rezolvare rămâne dialogul.
„Doar prin dialog. Este clar că ambele părți și-au întărit pozițiile și trebuie să înțeleagă că se impune acceptarea unui compromis. Nu identific o altă soluție viabilă pentru soluționarea acestui conflict.
În cazul în care nu se ajunge la o înțelegere negociată, cel mai probabil, premierul va decide din nou să depună asumarea răspunderii la Curtea Constituțională. Vom vedea ce va urma. Nu doresc să exprim opinii preconcepute, deoarece sunt implicat în procese și există conflicte de interese. 
Nu vreau să exprim un punct de vedere care să angajeze într-un fel sau altul posibilele decizii ale instanței.
„O cale de mijloc nu pare posibilă în acest moment. Bolojan este dispus să accepte o ajustare de 70% și o perioadă mărită de tranziție până la implementarea legii.
Magistrații nu par interesați de aceste propuneri. Probabil, vom avea un arbitru constituțional care va interpreta situația astfel.
Este bine sau nu? (…)
Ce contează cu adevărat este evitarea unei separări a puterilor în stat. În toate democrațiile, cele trei ramuri ale puterii — legislativă, executivă și judecătorească — colaborează strâns. există, de asemenea, anumite elemente de interdependență în legislație.
De exemplu, în Statele Unite, judecătorii federali la nivel de stat sunt numiți de președintele Statelor Unite. În cea mai mare democrație, această procedură nu afectează independența judecătorilor, deoarece libertatea lor de a decide derivă din conștiința lor, nu de modul în care au fost numiți.
De când cu președinția lui Trump, aspectele legate de numirea judecătorilor au devenit discutabile și în această privință.
Aceasta mi se pare mai importantă decât sumele vehiculate de opinie publică.
Analizez comunicările publice și tonul agresiv și am impresia că se creează o forță paralelă, distinctă de stat, care pare total ruptă de instituțiile statului.
Această situație nu poate fi acceptată. Cele trei ramuri ale puterii trebuie să coopereze armonios.
