Interviu despre filmul românesc Câțane cu proiecții speciale în București și interviuri exclusive cu actorii Iulia Lumânare și Cristian Bota

Așteptat cu mare interes și curiozitate, „CATANE”, debutul în lungmetraj al Ioanei Mischie, devine unul dintre cele mai discutate proiecte cinematografice ale momentului, înainte de lansarea oficială din 26 ianuarie 2026. Filmul românesc, deja distins cu premii internaționale pentru scenariu și având un parcurs festivalier remarcabil, va fi proiectat în perioada 8–14 decembrie în trei săli din București, în prezența echipei. Cu această ocazie, Playtech a discutat cu actorii principali, Iulia Lumânare și Cristian Bota, pentru a descoperi din culise complexitatea, umorul și sensibilitatea acestei povești inspirate din viața reală.

Making of CATANE

Advertisement

Cele trei sesiuni de vizionare cu publicul vor avea loc la Cinema City AFI Cotroceni pe 8 decembrie, de la ora 18:00, și la Cinema Elvire Popesco pe 13 decembrie (ora 15:30) și 14 decembrie (ora 13:00). În distribuția principală îi vom putea vedea pe Costel Cașcaval, Iulia Lumânare și Cristian Bota, interpretând inspectori trimiși într-un sat izolat, unde locuitorii beneficiari de ajutor social trăiesc o realitate mult mai complexă, plină de contradicții și poezie decât pare la prima vedere. În „Catane”, locuitorii și-au creat propriile reguli pentru a supraviețui, iar vizita inspectorilor devine o experiență mai profundă decât o simplă inspecție, o incursiune într-o comunitate cu legi și inventivitate proprie, între comic și emoționant.

Filmul reprezintă și o premieră pentru cinematografia autohtonă: „CATANE” este prima producție românească cu certificare de sustenabilitate, realizată conform principiilor ecologice, cu decoruri reutilizate, materiale locale și o metodologie inovatoare pentru reducerea amprentei de carbon. Ioana Mischie, regizor recunoscut internațional pentru proiectele sale experimentale și abordările transmedia, oferă o panoramă vibrantă, plină de culoare, umor și sensibilitate, în care absurditatea devine o cale spre adevăruri adânci despre solidaritate, vulnerabilitate și dialog între lumi aparent opuse.

echipa filmului începe deja să pregătească întâlnirile cu publicul, oferind o avanpremieră a unui proiect care, în 2026, va deschide discuții importante despre comunitate, înțelegere și empatie.

INTERVIU Iulia Lumânare și Cristian Bota, actorii principali din CATANE

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai reacționat prima oară când ai citit scenariul filmului CATANE și ce te-a atras în poveste?

IULIA: A fost o distanță considerabilă între prima contactare cu povestea Ioanei Mischie și momentul în care am citit versiunea finală a scenariului. Prima și a doua oară am avut o combinație de teamă și curiozitate, mereu atrăgătoare pentru mine. Frica pentru că era o poveste dramatică cu elemente de comedie, un gen necunoscut mie în mod obișnuit, și curiozitate pentru că îmi doream să explorez și comedia.

CRISTIAN: Am colaborat la scurtmetrajul „237” și cunoașteam deja povestea. M-a atras de la început, iar personajul meu mi-a plăcut imediat: un tip nonșalant, cu ambiții clare, influențat de un inspector și dispus să asculte fără critique. De asemenea, m-a interesat și satul, care pare aproape ieșit dintr-un basm, dar are rădăcini în fapt real — o combinație care face scenariul extrem de promițător.

Ozana Mazilu (Playtech): Filmul abordează teme precum comunitatea, empatia și cooperarea. Ce înseamnă aceste subiecte pentru tine, în viața de zi cu zi?

IULIA: Sunt aspecte esențiale pentru mine, atât personal, cât și profesional. Sunt foarte ample și interdependente, așa că nu voi detalia toate. Simplez și afirm doar că le consider fundamentale și, atunci când apar probleme sau disfuncționalități, fie mă întristează, fie mă înfurie.

CRISTIAN: Aceste elemente ale lumii în care trăim înseamnă enorm, dar din păcate sunt pe cale de dispariție. Sunt lucruri simple, de care avem nevoie pentru fericire, dar ura, invidia și egoismul le-au erodat treptat. Trăim într-o societate care se vrea corectă, dar care devine tot mai departe de valorile sale, fiind o potențială temă pentru un film despre pierderea umanității.

„Mai tot procesul de filmare a fost o provocare” – Iulia Lumânare despre experiența din timpul filmărilor pentru CATANE

Ozana Mazilu (Playtech): Care a fost scena cea mai dificilă pentru tine, din punct de vedere emoțional sau tehnic?

IULIA: Comunicarea cu această producție a fost plină de provocări. Multă improvizație, iar comedia nu e cel mai facil gen pentru mine. Emoțiile mele pornesc adesea de la empatie, ceea ce mă face să reacționez grav în situații simple, precum un banc. Majoritatea glumelor mi se par răutăți mascate în aparență inofensive, ceea ce face ca zilele de filmare să fie deseori dificile.

CRISTIAN: Nu pot estima o singură scenă mai dificilă, deoarece toate au avut provocări. A fost nevoie de atenție la modul în care vorbesc, întrucât nu sunt tipul de personaj nonșalant, și am urmărit subtil nuanțele din caracterul personajului meu, care aparent pare un băiat bun, dar ascunde intenții mai puțin oneste.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum a fost colaborarea cu Ioana Mischie, aflată la început de drum în lungmetraj, dar cu o viziune cinematografică clară?

IULIA: Întrucât viziunea regizoarei era clară, toți am știut pe ce ton se construiește filmul. Nu se poate improviza dacă nu există limite impuse de o viziune clară. Libertatea fără restricții nu-și are rostul, iar pe parcurs am simțit încredere și libertate de a explora idei și de a colabora cu colegii.

CRISTIAN: Cu Ioana m-am înțeles fără probleme încă din primul moment. Este o persoană specială, sensibilă, și mă bucur că a reușit să transmită această fragilitate și în filmul său de debut. A fost o experiență plăcută să lucrez alături de ea.

Ozana Mazilu (Playtech): Ați filmat în sate izolate din Munții Apuseni. Cum v-a influențat atmosfera locului interpretarea actoricească?

IULIA: Experiența a oscilat între momente de relaxare, datorită peisajului montan, și dorul de familiaritate, neputând reveni oricând la ritmul urban. A fost o formă de eliberare de agitația orașului, chiar dacă lipsa semnalului și izolarea fac parte din această experiență. Aceasta a fost și trăirea personajului Magda, așa încât m-a ajutat mult, întrucât Magda nu e foarte cerebrală, iar meșterirea cu propriile reacții a fost un alt aspect provocator pentru mine.

CRISTIAN: Locația a fost deosebită, unul dintre cele mai frumoase locuri vizitate, iar izolarea de agitația urbană ne-a ajutat să ne concentrăm și să ne schimbăm în mod individual.

„Un film care abordează, într-un mod sau altul, propria noastră identitate” – actorii despre filmările din Munții Apuseni

Ozana Mazilu (Playtech): În film apar și actori nonprofesioniști. Cum a fost colaborarea cu aceștia pe platou?

IULIA: A contribuit la crearea unei senzații de autenticitate, dar o autenticitate diferită de cea a mediului urban, cu care noi, locuitorii orașelor, nu mai avem de mult timp contact. Se pare că această realitate a fost într-un fel sau altul cea pe care Ioana a vrut să o readucă în lumina reflectoarelor.

CRISTIAN: Îmi place să lucrez cu actori neprofesioniști, cu condiția să fie serioși și implicați. Ei vin adesea cu o emoție sinceră și cu o inocență pe care noi, adulții obișnuiți cu platourile, le pierdem uneori.

Ozana Mazilu (Playtech): Există o scenă sau un moment care, în opinia ta, sintetizează cel mai bine spiritul filmului?

IULIA: Este o secvență în montaj, nu secvența în sine, ci finalul acesteia. Cei trei inspectori rătăcesc pixul, deoarece localnicii au nevoie de timp pentru pregătiri și îi delimentează de pe traseu. Ajung pe un drum înfundat și acțiunea se oprește acolo. La filmare, Costel și Cristian au improvizat, sunetele pădurii neliniștindu-l pe unul dintre inspectori, în timp ce celălalt crede că e urs. În acel moment, eu, Magda, mă întorc în fugă spre mașină, însă, fiind pe tocuri, alunec și cad. Costel zice cu exasperare: „Ce faci, Magdo?”; am fost atât de copleșită, încât nu am putut să mă opresc din râs. Nici Cristi. Zăceam întinsă pe jos, râzând, incapabilă să mă ridic din cauza haitului de râs. Cristi m-a ajutat și am continuat scena, până la final, toate fiind improvizații la fiecare dublă. Avem fotografii cu picioarele noastre, ale mele zdrelite, iar Cristi s-a urcat și pe mașină. Ioana a editat scena în montaj, păstrând doar ceea ce a dorit ea. Așa s-a realizat filmul.

CRISTIAN: Cred că scena interogatoriului ilustrează cel mai bine contrastul dintre lumea urbană și satul izolat — două lumi în contrast, cu valori diferite, fiind o scenă care transmită multe fără explicații elaborate.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce lecții ai învățat din această experiență artistică, despre actorie sau despre oameni?

IULIA: În actorie, am testat limitele unei experiențe care nu mi se potrivește neapărat, iar rezultatul nu este clar pentru mine, fiind curiosă de părerile celor care vor viziona filmul.

CRISTIAN: Pentru mine, acest proiect a reprezentat o reîntoarcere la esență. Am redescoperit importanța simplității, construirea unui personaj din detalii mici și sincere, și am înțeles că uneori, mai puțin chiar înseamnă mai mult.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai caracteriza CATANE în trei cuvinte care reflectă esența sa?

IULIA: Culoare. Tandrețe. Nevinovăție.

CRISTIAN: Basm. Fragil. Emoționant.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă ai invita publicul să petreacă o zi în cinema, ce le-ai spune?

IULIA: Aș sugera că filmul este o escapadă, o fugă neașteptată spre munte, dar care poate deveni o experiență memorabilă de împărtășit.

CRISTIAN: Vă invit să descoperiți un film special, care în mod sau altul vorbește despre noi toți.

Așadar, „Catane” nu este doar un film necesar, ci și un delicat memento despre umanitate într-o lume tot mai tendentă să uite de valorile fundamentale. În dialogurile cu Iulia Lumânare și Cristian Bota reapare aceeași idee centrală: dincolo de umor, culoare și improvizație, filmul este o experiență de reconectare — cu comunitatea, ritmul natural al vieții și, cel mai important, cu sinele. Din 26 ianuarie 2026, poți urmări și tu această poveste pe marele ecran.