Lucian Prună este un artist plastic român contemporan care a transformat elementele cotidiene în opere de artă pline de nostalgie, umor și sinceritate. Originar din Drăgănești, județul Olt, el s-a stabilit în București, unde și-a definit stilul și direcția artistică. Prună s-a remarcat prin modul în care abordază cu aceeași sensibilitate atât obiectele comune, cât și fragmentele autentice ale vieții urbane, realizând compoziții hiperrealiste pline de detalii și naturalețe.
Tehnica sa se bazează pe realismul modern, iar temele reprezentate derivă din cultura vizuală contemporană. Pictorul evidențiază obiecte și situații întâlnite zilnic, însă pe care rareori le observăm cu adevărat. Printre cele mai populare lucrări se numără picturile cu mici, muștar și bere, realizate cu o atenție deosebită. Acestea au devenit simbolice pentru stilul lui Lucian Prună, pentru că transformă într-un mod artistic scene familiare în cultura românească, devenind simboluri vizuale ale identității locale. Astfel, operele ce înfățișează farfurii cu mici, băuturi în pahare de plastic sau ambalaje obișnuite capătă o valoare estetică și culturală neașteptată.
Popularitatea artistului a crescut rapid pe platformele online, unde publicul a apreciat modul în care artistul celebrează realitatea nefiltrată. Fie că pictează cutii, sacoșe, obiecte casnice sau scene culinare care evocă atmosfera unei terase românești, Prună reușește să creeze o conexiune directă cu privitorul. Operele sale funcționează ca o arhivă vizuală a timpului prezent, surprinzând cu sinceritate detalii dintr-o lume familiară. Prin acest stil, Lucian Prună nu doar portretizează obiecte — el documentează o cultură, o generație și un mod de a trăi. 
Interviul acordat de Playtech explorează abordarea subiectelor din cotidian și procesul creativ din spatele lucrărilor care au stârnit reacții intense online, artistul explicând că scopul său este de a reda o oglindă sinceră a realității înconjurătoare.
INTERVIU Lucian Prună, artistul român care transformă obiectele obișnuite în artă
Lucian Prună / Facebook
Ozana Mazilu (Playtech): Lucrezi „din viață”, cu mici reali, sarmale autentice, monitoare reale, dar ești și un artist născut, practic, odată cu internetul. În cazul în care mâine ai realiza o serie în care singurul model ar fi ecranul – notificări, fluxuri, ferestre de chat, ferestre pop-up – cum ar arăta o pictură a lui Lucian Prună despre anxietatea digitală?
Lucian: Dacă aș crea picturi doar cu ecrane, există o multitudine de subiecte de abordat, la fel cum am mai realizat. În privința anxietății, nu știu ce să spun; ea stă mereu în fundal, iar în loc să o tratez, aș picta pentru a ne distra și a uita de ea.
Ozana Mazilu (Playtech): Ai spus deseori cum algoritmul te presează să oferi constant conținut nou. Dacă între „ce vrea algoritmul” și „ce vrei tu ca artist”, ai putea plasa un slider invizibil, în ce poziție l-ai ajusta în prezent? Și când crezi că libertatea artistică începe să fie afectată?
Lucian: Rețelele sociale mă solicită să postez frecvent, însă nu o percep ca pe o presiune; îmi iau pauze ori de câte ori simt, și nu am simțit niciodată că afectează libertatea artistică. Îmi place să creez și sunt recunoscător pentru o comunitate mare de urmăritori care așteaptă noutăți din paleta mea.
Lucian Prună / Facebook
„Inteligența artificială nu va putea realiza creații originale nici mai devreme de o sută de ani” – Lucian Prună, în interviul pentru Playtech
Ozana Mazilu (Playtech): AI-ul generativ poate produce în câteva secunde o „natură statică” cu mici, bere și Viva, care pare decentă pentru ochiul neantrenat. În opinia ta, ce element dintr-o lucrare realizată de tine ar fi imposibil de imitat de un model AI, chiar și după 20 de ani?
Lucian: AI-ul este un instrument foarte sofisticat și de tot mai bună calitate în replicare, însă nu poate genera creații de originalitate autentică și nu poate realiza pictură în tehnica uleiului pe pânză — și nici peste o sută de ani nu va putea înlocui această artă.
Ozana Mazilu (Playtech): Mulți descoperă operele tale inițial pe telefon, nu pe pereții galeriilor. Ce decizie artistică iei, ținând cont de ecran — formatul, luminozitatea, contrastul — și pe care nu ai fi ales-o dacă lucrarea ar fi fost destinată în primul rând vizionării în spațiu fizic?
Lucian: Având în vedere majoritatea privitorilor care privesc pe telefon, prefer ca operele să fie în format portret. Social media mă împinge mai mult spre acest format, însă în rest nu percep diferențe majore.
Lucian Prună / Facebook
Ozana Mazilu (Playtech): Pictezi obiecte cu multă acuratețe — ambalaje, monitoare, logo-uri, elemente UI din epoca noastră. Te-ai gândit vreodată la picturile tale ca la niște „capturi de ecran” analogice din memoria colectivă, care, peste 30–40 de ani, vor fi mai „corecte” istoric decât fotografiile și reclamele actuale?
Lucian: M-am gândit la idee și mi-ar plăcea, dar rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare.
Ozana Mazilu (Playtech): Dacă ar exista o „Arhivă Digitală Lucian Prună” în care oamenii ar putea digitaliza și urca obiecte din copilărie — pachete de gumă, jucării, periferice, utensile de bucătărie — ce reguli și criterii ai stabili pentru selecția obiectelor ce merită reprezentate în pictură și cele ce vor fi doar fișiere JPG?
Lucian: E o idee interesantă (râde)! Nu știu care ar fi criteriile de selecție, însă am nevoie de obiecete fizice, iar această limitare face ca procesul să fie mai dificil uneori. Idei sunt destule, însă trebuie să aleg și cu grijă.
Ozana Mazilu (Playtech): Ai menționat că dispare „zidul” dintre artist și public pe social media. Când ai realizat că comunitatea ta online nu este doar un public, ci aproape un co-autor, capabil să influențeze idei sau direcția unei opere în timpul realizării?
Lucian: Mereu am fost atent la reacțiile publicului, chiar și atunci când acesta era format din familie și prieteni, și am primit frecvent sugestii. De peste zece ani interacționez constant cu urmăritorii mei și această relație nu este recentă.
Lucian Prună / Facebook
Lucian Prună: „Aș picta o sală de internet din 2005, plină de fum, FIFA și Counter-Strike”
Ozana Mazilu (Playtech): În multe opere apar monitoare, jocuri, televizoare și meniuri vizuale ce evocă ore întregi de consum. Dacă ai crea o singură pictură care să redea „imaginea definitorie” pentru generația ta – nu un joc, ci un anumit ecran sau moment – care ar fi și de ce?
Lucian: Cred că aș realiza o pictură cu o sală de internet din perioada 2005—2010, când se fuma în interior, și care să captureze mai multe monitoare ce afișează jocurile preferate, precum FIFA, Counter-Strike, Dota. Am petrecut multe ore în această sală de pe vremea liceului.
Ozana Mazilu (Playtech): Într-un scenariu ideal, cu buget nelimitat pentru tehnologie, ai vedea oportunitatea de a introduce operele în realitatea augmentată sau virtuală — să pătrunzi efectiv în bucătăria cu sarmale, camera cu Counter-Strike sau livingul cu OTV — sau crezi că limitele fizice ale pânzei păstrează spiritul artei?
Lucian: Am observat și simulări de acest fel, inclusiv cu ajutorul AI, dar nu cred că aș dori să integrez aceste experiențe în lucrări. Mi-aș dori să continui să creez un univers mai larg în pictură.
Ozana Mazilu (Playtech): În cazul unui muzeu de artă digitală care te-ar solicita o lucrare cu tema „România, versiunea 2.0”, păstrând nostalgie și în era aplicațiilor de livrare, TikTok, trotinete electrice și streaming, ce obiect te-ai alege să reprezinti și cu ce element vechi l-ai însoți pentru contrast?
Lucian: Aș menționa că nu lucrez la comandă și că este dificil pentru mine să aleg un obiect tehnologic care să fie reprezentativ și nostalgic în același timp; poate ar fi vorba de un telefon, dar nu-l văd ca având potențial nostalgic momentan. Vom vedea ce va fi în continuare.
Lucrările lui Lucian Prună pot fi admirate pe site-ul său, precum și în portalurile de profil.
