Federația Rusă a decis să întrerupă acordurile de cooperare militară semnate cu România în anii ’90, ca parte a unui pachet mai amplu de rezilieri ce vizează 11 state din Europa. Această decizie a fost instituită printr-un decret emis de premierul rus Mihail Mișustin și publicat pe portalul oficial al autorităților ruse.
Lista vizează în special state membre NATO sau apropiate de alianță, reprezentând o închidere formală a unor colaborări vechi, încheiate imediat după perioada Războiului Rece, între 1992 și 2002.
Detalii despre decretul semnat de Mișustin
Potrivit agenției ruse TASS, documentul autorizează Ministerul Apărării al Rusiei să înceteze o serie de acorduri bilaterale de „cooperare militară” sau în domeniul apărării între ministere, semnate în anii ’90 și începutul anilor 2000. Publicarea decretului pe portalul rusesc de acte legale conferă formalitate și marchează închiderea acestor înțelegeri. 
Documentul menționează explicit acorduri cu Germania (semnat la Moscova la 13 aprilie 1993), cu Polonia (7 iulie 1993) și cu Norvegia (15 decembrie 1995), precum și cu Bulgaria, România, Danemarca, Regatul Unit, Irlanda de Nord, Olanda, Croația, Belgia și Cehia, cu datele lor de semnare. Practic, Kremlinul decide eliminarea unei rețele de documente ce formalizau colaborări post-Război Rece cu state occidentale.
Rolul României și contextul acordului din 1994
În cazul României, acordul afectat este datat 28 martie 1994. Potrivit relatărilor, înțelegerea din 1994 a fost semnată în contextul relațiilor româno-ruse după prăbușirea URSS, într-o perioadă în care Bucureștiul își stabiliza poziția externă și își reafirma direcția de securitate.
Conform informațiilor din presa românească, acordul militar România–Rusia din martie 1994 a fost semnat de președinții Ion Iliescu și Boris Elțîn, conferindu-i o valoare simbolică pentru acea vreme. Astăzi, însă, România este membru NATO, iar relațiile de apărare cu Rusia sunt aproape inexistent, în contextul conflictului din Ucraina și al tensiunilor majore dintre Moscova și alianța nord-atlantică. De aceea, efectul imediat al rezilierii pare mai mult simbolic și politic decât operativ.
Importanța deciziei și semnalele transmise de Moscova
Prin această măsură, Rusia indică faptul că nu mai consideră utilă „arhitectura” formală de cooperare militară inițiată în anii ’90 cu anumite state din Europa.
Este evidențiat un trend mai larg de reducere a contactelor oficiale cu Occidentul, inclusiv eliminarea unor acorduri vechi de cooperare militară semnate cu Franța, Canada și Portugalia.
Din punct de vedere practică, aceste acorduri vechi reprezentau în multe cazuri simple „cadre juridice” dintr-o altă perioadă geopolitică. Rezilierea lor nu influențează imediat situația de pe teren, însă accentuează ruptura totală între Rusia și o parte a Europei, în special în relația cu state NATO. Pentru România, mesajul este clar: Moscova închide formal un capitol început în 1994, într-un moment în care relațiile sunt deja înghețate, iar comunicarea se limitează la chestiuni de securitate regională.
