România începe 2025 cu un buget vulnerabil și una dintre cele mai dificile situații fiscale din Uniunea Europeană. Deși autoritățile au anunțat măsuri ferme pentru reducerea deficitului, presiunea asupra economiei și asupra populației rămâne crescută. Potrivit unei analize realizate de economistul Cristian Socol pentru Mediafax, țara noastră aplică una dintre cele mai rigide politici de austeritate din UE, în condițiile în care spațiul bugetar de manevră este extrem de limitat.
- Despre dublul standard și deficitul bugetar din 2024.
Necesitatea de a atribui vina pe moștenirea dificilă și de a justifica imaginea „eroului salvator” a generat dezbateri intensive privind cauzele deficitului bugetar efectiv de 8,7% din PIB (metodologia cash) și 9,3% din PIB (metodologia ESA) din anul 2024, cel mai ridicat nivel înregistrat în UE. În timp ce aceste discuții erau în plină desfășurare, se construitau autostrăzi și drumuri expres (un număr record de kilometri de infrastructură rutieră rapidă date în folosință și în lucru, mai mare decât tot ce s-a construit în ultimele 33 de ani), elevii mergeau la școli și universități recent renovate, iar pacienții beneficiau de îmbunătățiri (chiar dacă insuficiente) ale serviciilor medicale din spitale și cabinete de medicină de familie modernizate.
Alternativ, la mese cu profesori ale căror venituri, pentru prima dată după Revoluție, au fost adaptate pentru a reflecta complexitatea muncii lor. De asemenea, s-a observat și auzit mulți „paterologi”, care discută despre efortul profesorilor fără a fi pătruns în realitatea unei săli de clasă sau amfiteatru, fără a înțelege eforturile depuse de cadrele didactice dincolo de orele de predare.
Mai mult, discuțiile despre deficitul bugetar erau făcute de către „personaje” care, în același timp, pledau pentru sprijinul considerabil pe care trebuie să-l oferim Republicii Moldova și Ucrainei.
Dezvăluirea transparentă a documentelor privind acest sprijin și înțelegerea impactului războiului asupra costurilor de finanțare ale țărilor în proximitate, inclusiv a României, ar fi schimbat în mod sigur calitatea dezbaterilor despre deficit.
Da, în continuare există corupție și fraude în fondurile publice. Da, anumite investiții publice nu sunt prioritizate eficient. Da, evaziunea fiscală de 8-10% din PIB persistă în România și pare să existe rezistență la reducerea acesteia.
Da, ne dorim o țară ca în Occident, cu liberalism la nivel de venituri (România fiind printre cele cu ponderea veniturilor fiscale în PIB specifică statelor offshore) și paternalism la cheltuieli, însă astfel de echilibrare economică necesită deficite și datorie publică. Da, privim cu invidie infrastructura și calitatea serviciilor publice din Germania, Franța, Italia, Spania și Portugalia, dar uităm că ultimele patru țări au avut perioade de 5-7 ani cu deficite peste 6%, ajungând până la 10-11% din PIB pentru a se dezvolta.
Totuși, trecutul nu mai contează. Ne-am dat seama că reducerea deficitului bugetar în 2025 și în anii următori are o componentă macroeconomică vizibilă – pentru a asigura o finanțare rezonabilă a datoriei – și două componente relativ ascunse publicului, politic, pentru crearea unei imagini de „erou” salvator, și, din punct de vedere economic, pentru respectarea angajamentelor legate de echiparea militară, sprijinul pentru Ucraina și Moldova, precum și costurile crescânde ale îmbătrânirii populației.
Este necesară consolidarea fiscal-bugetară. Însă, problema constă în modul în care se realizează această strategie – prin austeritate cu impact exclusiv asupra populației sărace și a clasei de mijloc, precum și prin impunerea de noi taxe și impozite, sau majorarea celor existente, în special pe companiile corecte din punct de vedere fiscal și pe capitalul autohton.
Implementarea greșită și fundamentarea defectuoasă a măsurilor de consolidare fiscală au condus la explozia inflației, diminuarea consumului, încetinirea investițiilor, concedieri masive și cea mai semnificativă scădere a puterii de cumpărare din ultimii 25 de ani pentru 91% din populație. O reformă inechitabilă, cu efecte contracționiste grave asupra economiei, fundamentată incorect și repetând greșelile trecutului, arată o lipsă de învățare din experiența consolidărilor bugetare eficiente realizate de țările UE din ultimii 20 de ani.
Este clar că, din motive ideologice, s-a respins planul alternativ propus pentru introducerea impozitării progresive, creșterea progresivității fiscale și reducerea evaziunii fiscale și a arieratelor, măsuri ce aveau să asigure o consolidare echitabilă și reducerea inflației la 5-6% (nu 10%), precum și un impact contracționist minor și o scădere vizibilă a deficitului balantei comerciale. Acest plan, recomandat de FMI, Banca Mondială, OCDE și Comisia Europeană, era complex și echitabil.
Însă, un singur lucru s-a reușit până acum.
- Analiza situației fiscale și estimări pentru 2025 și 2026
Deficitul fiscal efectiv estimat de Ministerul Finanțelor pentru finalul anului 2025 este de 8,4% din PIB (metodologia cash și ESA), fiind în concordanță cu ultima prognoză a Comisiei Europene. Acesta reprezintă cu 7 miliarde lei mai mult și cu 0,3 pp mai mic comparativ cu perioada anului precedent.
Conform prognozei UE, în 2025, România va încheia cu un deficit structural de 7,9% din PIB (în scădere față de 9% în anul anterior). Structura deficitului rămâne îngrijorătoare, întrucât componenta primară (fără dobânzi) reprezintă 5,3% din PIB, iar plățile dobânzilor vor ajunge la 3,1% din PIB (față de 2,4% în anul anterior).
În 2025, România va trece de la regula 888 (8,4% deficit efectiv) la regula 666 (6,2% deficit efectiv) în 2026, cu un deficit structural de 5,6%, și un deficit de cont curent de 6,4%, toate ca procente din PIB. Fără implementarea Planului de Relansare Economică și fără reforme fiscale structurale bazate pe progresivitate, deficitul va scădea lent între 2027 și 2030, ajungând la niveluri de 4-5% din PIB.
Analiza comparativă în UE27 arată că, în 2025, România va avea cea mai mare pondere a deficitului bugetar efectiv în PIB (8,4%), depășind Polonia (6,8%) și Franța (5,5%). În 2026, Polonia va fi țara cu cel mai ridicat deficit (6,3%), peste România (6,2%) și Belgia (5,5%), menținându-se această ierarhie și în 2027.
În 2025, 13 state din UE27 vor avea un deficit bugetar efectiv egal sau mai mare de 3% din PIB. Media Zonei euro va fi de 3,2%, iar în UE27 de 3,3%. În 2026 și 2027, aceste valori se vor înrăutăți ușor, indicând o tendință de creștere a deficitului bugetar.
Privind sustenabilitatea deficitului bugetar, estimările indică că pentru a stabiliza ponderea datoriei publice în PIB, deficitul efectiv ar trebui să fie în jur de 3,8% în 2025, fiind sub ținta estimată de 6,2%. În 2026, pentru menținerea stabilității, deficitul necesar este de aproximativ 3,7%, comparativ cu valoarea de 6,2% fixată ca țintă.
Comparativ, pentru Polonia, nivelul de deficit bugetar ce ar stabiliza ponderea datoriei în PIB ar fi de 3,5%, iar pentru Slovacia circa 2,8%, și pentru Ungaria în jur de 3,4%, toate sub valorile estimate pentru România.
3. Sustenabilitatea datoriei publice în 2025 și proiecții pentru 2026
Starea finanțelor publice trebuie evaluată și prin analizarea evoluției datoriei guvernamentale. Ponderea acesteia în PIB va crește de la 54,8% în 2024 la aproximativ 59,1% în 2025 și 61,1% în 2026. România se află în jumătatea clasamentului UE în ceea ce privește acest indicator, fiind sub pragul de sustenabilitate estimat la 52% din PIB, cu o datorie brută, și sub nivelul stabilit de criteriile de la Maastricht (60%) pentru 2025, însă depășind aceste limite în anii următori.
Analiza datelor din UE27 arată prezența a 12 țări cu datorie publică peste 60% din PIB, inclusiv Grecia (148%), Italia (136%), Franța (116%), Belgia (107%) și Spania (100%).
Potrivit Ministerului Finanțelor, necesarul brut de finanțare pentru 2025 este estimat la 258 miliarde lei (13,6% din PIB), dintre care circa 40% pentru refinanțarea datoriei anterioare și 60% pentru acoperirea deficitului curent.
Prin strategii eficiente de gestionare, cum ar fi extinderea maturităților și diversificarea surselor de finanțare, structura datoriei rămâne sustenabilă. Maturitatea titlurilor emise pe piața internă este rezonabilă, iar presiunea pe termen scurt este redusă, doar 5,8% din datorie având scadență pe termen scurt.
4. Structura consolidării fiscal-bugetare în 2025 și estimări pentru 2026
Teoria și analiza macroeconomică indică faptul că procesul de consolidare fiscal-bugetară trebuie să fie echilibrat, prin creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor. România nu poate realiza ajustări doar prin scăderea cheltuielilor, după cum au sugerat unele opinii.
Ultimele prognoze ale Comisiei Europene indică pentru 2026 o compoziție dezechilibrată a ajustării fiscale: reducerea deficitului cu 2,2pp din PIB (de la 8,4% în 2025 la 6,2% în 2026), cu 40% provenind din creșterea veniturilor și 60% din scăderea cheltuielilor. Acest lucru evidențiază lipsa de echitate în măsurile de consolidare fiscală din România.
Conform estimărilor UE, în 2026, România va efectua cea mai severă ajustare a deficitului, în principal prin reducerea cheltuielilor publice.
După 2026, România va întâmpina riscuri serioase pentru sănătatea finanțelor publice, în condițiile reducerii fondurilor europene și a angajamentelor internaționale de înarmare și sprijin pentru Ucraina și Moldova, ceea ce va complica respectarea traiectoriei de consolidare.
Singura soluție viabilă constă în o consolidare fiscal-bugetară echilibrată, bazată pe progresivitate și stimularea creșterii economice prin măsuri de relansare, investiții și export, inclusiv în sectoare cu valoare adăugată înaltă.
RECOMANDAREA AUTORULUI
Economia României încetinește, se confruntă cu inflație și sistemul european devine birocratic și lent. De ce stagnarea rămâne cea mai mare amenințare pentru stabilitatea financiară?
Guvernul României a depus a patra cerere de plată din PNRR, valoarea totală fiind estimată la peste 2,6 miliarde euro.
