La sfârșitul anului 2024, autoritățile americane estimau că organizația Hamas obține aproximativ 10 milioane de dolari lunar. Acești bani proveneau din campanii frauduloase de colectare de fonduri pentru ajutor umanitar. Unele dintre aceste operațiuni au fost investigate și în Italia. Procuratura antiteroristă din Peninsula a dispus arestări și puneri sub acuzare a mai multor persoane.
Site-ul Il Post evidențiază că, deși aceste contribuții nu reprezintă principala sursă de venit a grupării, importanța lor a crescut odată cu izbucnirea conflictului din Gaza, când alte rute financiare au fost întrerupte sau reduse.
Sprijinul Iranului și fondurile din Qatar
De la înființarea sa, Hamas a beneficiat de sprijin financiar din partea Iranului, principalul său aliat strategic. După ce a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza, în 2007, gruparea a primit fonduri și din Qatar. 
Până în octombrie 2023, Qatarul transfera lunar milioane de dolari către administrația din Gaza. Între 2018 și 2021, aceste sume erau livrate în numerar, cu acordul Israelului și sub protecție militară. Oficial, fondurile erau destinate salariilor angajaților și achiziției de combustibil pentru centralele electrice. Guvernul israelian a aprobat aceste transferuri considerând că Hamas este mai interesată de administrarea Gazei decât de escaladarea conflictului militar, ceea ce reduce influența Autorității Naționale Palestiniene din Cisiordania.
Structuri financiare clandestine și firme fantomă pentru finanțarea Hamas
Finanțarea din Iran a fost mult mai puțin transparentă. În timp, Hamas a dezvoltat o rețea amplă de companii în afara teritoriilor palestiniene. Acestea erau susținute de Teheran, care transfera fonduri către Gaza. Structurile administrau afaceri în minerit, construcții și imobiliare, cu active evaluate la sute de milioane de dolari. După 2019, în urma accentuării sancțiunilor, centrul operațional al rețelei a fost mutat în Turcia, unde organizația are mai multă libertate de acțiune.
Pentru a evita sistemele bancare convenționale, Hamas utilizează și metoda hawala, un mecanism de transfer de bani apărut în Evul Mediu. Acesta se bazează pe intermediari și relații de încredere, fără documente oficiale sau tranzacții bancare directe. Lipsa trasabilității face ca hawala să fie dificil de supravegheat și continuă să fie utilizată pentru transferuri din Iran și alte țări din regiune către Gaza.
În ultimii ani, criptomonedele au devenit o alternativă tot mai frecventă pentru Hamas. Dacă inițial erau folosite pentru donații mici, numărul mare al acestora le-a transformat treptat într-un instrument pentru transferuri de sume considerabile. Deși tranzacțiile digitale pot fi urmărite teoretic, schimbarea frecventă a portofelelor și utilizarea platformelor din țări care nu aplică standardele internaționale complică monitorizarea.
Înainte de izbucnirea conflictului, o parte din fondurile Hamas provenea din taxele asupra bunurilor și tranzacțiilor comerciale din Gaza. Aceste venituri au scăzut drastic odată cu blocada totală. Surse diplomatice afirmă că, în timpul conflictului, gruparea a confiscat o parte din ajutoarele umanitare și a revândut ulterior bunuri esențiale pentru a obține resurse financiare.
Suspiciuni privind activitatea organizațiilor umanitare
Autoritățile israeliene susțin că unele fonduri colectate de organizații umanitare pentru Gaza ar putea fi utilizate pentru finanțarea Hamas. În consecință, numeroase ONG-uri au fost investigate sau au avut conturile înghețate în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie și Țările de Jos. În Italia, o anchetă recentă urmărește să clarifice dacă banii colectați aveau cu adevărat destinație umanitară sau erau utilizați pentru sprijinirea grupării radicale.
În ciuda sancțiunilor, blocadei și controalelor internaționale sporite, Hamas continuă să-și mențină structurile administrative și să sprijine membrii organizației. Nu se cunoaște cu exactitate dacă resursele actuale provin din economiile acumulate anterior conflictului sau dintr-o combinație de metode – donații, criptomonede, rețele informale și deturnări de ajutoare – care continuă să fie dificil de supravegheat complet.
