De-a lungul anilor, unul dintre cele mai delicate subiecte din gimnastica românească a fost legat de alimentația sportivelor și de metodele de antrenament din perioada de vârf a carierei.
Acum, la mai bine de douăzeci de ani de la retragere, Monica Roșu a ieșit din tăcere și a discutat despre acuzațiile de „înfometare” asociate cu numele antrenorilor Octavian Bellu și Mariana Bitang.
Ce susține fostul gimnast despre perioada de „înfometare”
Dublă campioană olimpică la sărituri, la Atena 2004, Monica Roșu neagă ideea că gimnastele ar fi fost supuse unor regimuri extreme care să le pună sănătatea în pericol. Din punctul ei de vedere, termenul a fost deseori interpretat greșit, în special de către cei care nu sunt familiarizați cu culisele sportului de performanță. 
Fosta gimnastă explică faptul că programul zilnic era extrem de solicitant. În aceste condiții, spune ea, lipsa alimentației adecvate ar fi făcut imposibilă susținerea efortului fizic din sala de antrenament. Regimul era riguros, dar conceput astfel încât corpul să primească nutrienți esențiali pentru a face față volumului mare de muncă. Monica Roșu recunoaște că, din perspectiva adolescentelor, restricțiile puteau fi percepute ca o formă de „înfometare”. Nu existau excesuri, iar alimentele considerate interzise nu făceau parte din meniul zilnic, mai ales înaintea competițiilor majore.
Deserturile, pizza sau pastele nu lipseau complet, însă erau consumate cu măsură și în momente potrivite, de obicei după finalizarea concursurilor.
„Poate că așa o percepeam noi atunci”
„Poate că în acea perioadă așa o percepeam, poate, ca pe o mică înfometare, dar nu era înfometare, deoarece corpul avea nevoie de nutrienți pentru a susține efortul din sală și pentru a efectua toate elementele și orele de antrenament. Gândește-te că noi mergeam în sală și munceam opt ore, la fel ca un adult la birou, astăzi. Programul nostru era foarte bine pus la punct și echilibrat, astfel încât să ne asigurăm toți nutrienții necesari pentru organism.
Adică, nu consumam alimentele dorite în mod spontan, precum pizza toată ziua, dulciuri, clătite sau paste. Le aveam în dietă, fără echivoc. Nu înainte de competiții, când regimul era strict, însă după terminarea acestora, mâncam ce ne doream. Da, ne doream să mâncăm ciocolată zilnic, dar aveam și un cântar sau un medic chiar care ne controla gramele, astfel încât să nu depășim limitele suportabile pentru organismul nostru.
„Atunci, clar că trebuia să fim atenți și mâncam o porție de ciocolată sau două cuburi, în loc de jumătate de baton, precum am fi consumat în acea perioadă”, a declarat Monica Roșu pentru Sport.ro.
