Sistemul de circulație „par-impar”, aplicat în fostul stat Iugoslavia în anul 1979, a fost instituit ca măsură pentru economisirea combustibilului și gestionarea crizei de aprovizionare cu petrol.
În prezent, unii rezidenți ai Belgradului consideră că reintroducerea acestei metodologii ar putea contribui la diminuarea blocajelor din trafic și a poluării din capitala Serbiei, reflectă publicația Blic.
Traficul, o problemă acută în Belgrad
Chiar și în perioadele festive, fluxul rutier este mai redus, însă în zilele normale congestia reprezintă o problemă persistentă în Belgrad. Tot mai mulți cetățeni apreciază că soluțiile trebuie identificate rapid și se întreabă dacă reinstaurarea sistemului „par-impar” ar putea fi o opțiune viabilă. 
Sistemul este familiar celor care au avut experiență în fostul stat Iugoslavia sau care au auzit despre măsurile restrictive adoptate la sfârșitul anilor ’70. În 1979, proprietarii de autoturisme au fost obligați să circule conform unui regim special, în funcție de ultima cifră a numărului de înmatriculare.
Inițial, această inițiativă a fost implementată din cauza dificultăților legate de importul de petrol, însă în prezent este invocată de unii ca o soluție pentru descongestionarea traficului.
Implementarea sistemului „par-impar”
În contextul devalorizării continue a dinarului iugoslav și al creșterii prețului petrolului pe plan internațional, statul nu mai putea asigura resursele de combustibil necesare populației.
Astfel, la 3 mai 1979, a fost adoptată o lege prin care, în anumite zile, circulația era permisă doar pentru autovehiculele cu numere de înmatriculare pare sau impare.
În concret, lunea, miercurea și vinerea, aveau voie să conducă doar vehiculele cu număr par, iar în celelalte zile, cele cu număr impar.
Rămâne întrebarea dacă, în prezent, această metodă ar putea reduce aglomerația în traficul urban, în special într-un oraș în care mulți spun că le ia „două ore să ajungă din Belgrad în Belgrad”, dar și dacă ar putea reduce consumul de resurse și nivelul de poluare.
„Ce se întâmplă dacă se îmbolnăvește copilul și nu pot să-l duc la medic”
Deși au trecut câteva decenii de la aplicarea sistemului „par-impar”, cei care au trăit acea perioadă amintesc cu claritate restricțiile și disconfortul generat.
Un locuitor mai în vârstă din Belgrad a declarat pentru Blic că această regulă i-a afectat semnificativ viața de familie, mai ales în perioade în care avea un copil de patru ani. Restricțiile de a folosi zilnic mașina l-au forțat să își organizeze programul strict, în funcție de zilele în care avea voie să conducă.
Acesta povestește că, o dată la două zile, trebuia să trezească copilul mai devreme pentru a merge pe jos la grădiniță, aflată la distanță, și apoi să ajungă la timp la serviciu. În aceste zile, drumul de întoarcere dura mai mult, ceea ce îl obliga să ajungă mai târziu pentru a prelua copilul.
„A fost cu adevărat o perioadă dificilă, iar cel mai mult îmi făcea griji dacă copilul s-ar fi îmbolnăvit și nu aș fi putut să-l duc imediat la medic”.
Chiar dacă afirmă că nu a încălcat regulile, el menționează că sistemul „par-impar” i-a rămas în memorie ca o sursă constantă de stres și disconfort.
Argumente ale susținătorilor: trafic mai eficient și aer mai curat
Susținătorii acestui sistem cred că reimplementarea ar putea avea un impact pozitiv asupra fluidizării traficului, în special într-un oraș bine conectat prin transport public.
Reducerea poluării este un alt motiv susținut, întrucât traficul rutier reprezintă una dintre principalele surse de emisii. O astfel de măsură ar putea ajuta Serbia să atingă standardele europene privind calitatea aerului.
De asemenea, scăderea numărului de vehicule ar duce la economie de combustibil, reducând dependența de importuri într-un context de criză energetică. Serviciile de urgență, ambulanțele, pompierii și forțele de ordine ar putea interveni mai prompt, transportul public ar funcționa mai eficient, iar riscurile pentru bicicliști s-ar diminua.
Într-un oraș cu mai puține mașini pe străzi, cetățenii ar putea opta pentru deplasări pe jos. În plus, tinerii care ies noaptea în oraș ar fi nevoiți să folosească taxiurile sau transportul în comun, sporind siguranța rutieră.
În România, restricțiile de circulație bazate pe ultima cifră a numărului de înmatriculare au fost implementate în anii ’80, în timpul regimului comunist, ca măsuri pentru gestionarea crizei de carburanți.
Această regulă a fost introdusă de Nicolae Ceaușescu în 1985, în cadrul politicilor de raționalizare impuse de stat, și a avut ca scop reducerea consumului de combustibil.
Mașinile circulau alternant, duminica, în funcție de numărul de înmatriculare, par sau impar.
