Astrofizicienii au descoperit un nou candidat de exoplanetă cu potențial locuibil, care pare promițător la prima vedere: are dimensiuni comparabile cu cele ale Pământului, orbitează o stea asemănătoare Soarelui și se află la aproximativ 146 de ani-lumină distanță. Planeta poartă denumirea HD 137010 b și este estimată a fi cu aproximativ 6% mai mare decât Terra, având o durată orbitală de circa 355 de zile, similar cu cea de pe Pământ.
Totuși, entuziasmul se confruntă rapid cu o realitate mai puțin favorabilă: steaua din sistemul său este mai rece și mai puțin luminoasă decât Soarele, iar modelele cosmice indică temperaturi de suprafață comparabile cu cele de pe Marte, posibil sub -70°C. În condiții de frig extrem, scenariile de locuibilitate devin complicate și depind de factori precum atmosfera, efectul de seră și distribuția termică pe planetă.
Cum a fost identificată planeta și de ce este considerată „potențial locuibilă”
Descoperirea provine din reinterpretarea datelor: o echipă internațională de specialiști din Australia, Regatul Unit, SUA și Danemarca a analizat informații colectate în 2017 de la misiunea K2 (extensia telescopului spațial Kepler al NASA), iar în urma acestei analize a fost identificat semnalul candidatului HD 137010 b. 
Termenul „potențial locuibil” nu indică în mod automat o replică a planetei Pământ, ci sugerează doar că planeta ar putea primi suficientă energie de la steaua sa pentru ca, în condiții optime, apa să poată exista în stare lichidă. Cercetătorii estimează că există o probabilitate de aproximativ 50% ca această planetă să se afle în zona locuibilă a stelei, însă sunt necesare observații suplimentare pentru confirmare și pentru o înțelegere mai profundă a mediului de la suprafață, conform studiului publicat în Astrophysical Journal Letters.
De ce temperaturile scăzute pot reprezenta un obstacol și ce pași urmează
Aici intervine „fenomenul climatic” care poate influența constatarea: o planetă poate avea o orbită compatibilă pe hartă, dar dacă primește mai puțină lumină și căldură, dacă atmosfera este prea subțire sau prea densă, dacă mecanismul de reflexie a radiației este excesiv sau dacă efectul de seră este insuficient, rezultatul poate fi un glob extrem de rece. În termeni simpli: poți fi aproape de zona considerată locuibilă și totuși să întâmpini condiții dure, unde orice ipoteză despre posibilitatea vieții devine fragilă.
Conform NASA, următorul pas constă în „munca de teren”: realizarea unor măsurători mai precise ale masei, compoziției și, în special, a indicatorilor despre atmosferă. În această etapă, astfel de descoperiri sunt valoroase, fiind relativ „aproape” în raport cu spațiul cosmic și orbitând o stea suficient de strălucitoare, HD 137010 b devine o țintă prioritară pentru investigații cu instrumente mai avansate, pentru a determina dacă reprezintă doar o „Terra rece” sau un real candidat pentru locuibilitate.
