În anii ’70, pentru mulți, savarina, alături de ecler și baclava, era asociată cu delicii ale copilăriei și ieșiri la cofetărie în weekend, atunci când vitrinele erau pline de prăjituri tradiționale. Acest obicei s-a rărit brusc în anii ’80, în perioadele dificile ale comunismului târziu. Textura moale, aproape înmuiată în sirop aromat, combinată cu frișca fină și stratul de dulceață sau jeleu de fructe, oferă un gust simplu, însă memorabil, care trece cu ușurință peste generații.
În multe localități, cofetăriile tradiționale păstrează aproape neschimbată rețeta originală, iar savarina rămâne unul dintre deserturile preferate ale clienților, indiferent de sezon. Deși apar constant deserturi moderne sau reinterpretări sofisticate, blatul însiropat clasic continuă să fie preferat pentru simplitate și savoare.
De ce savarina continuă să fie preferată de consumatori
În ultimii ani, această prăjitură a redevenit populară și în rândul turiștilor care vizitează România, fiind recomandată frecvent ca una dintre specialitățile tradiționale ce trebuie încercate. Mulți sunt surprinși de textura foarte suculentă și de combinația echilibrată dintre sirop, frișcă și dulceață. 
Savarina este apreciată și pentru faptul că nu este un desert greu, deși este dulce. Blatul aerat absoarbe siropul fără să devină compact, iar frișca adaugă prospețime fiecărei înghițituri. În unele cofetării, desertul este decorat cu fructe proaspete sau diverse tipuri de dulceață, de la vișine și căpșuni până la caise sau fructe de pădure.
Rețeta tradițională
Cei interesați să retrăiască gustul copilăriei pot prepara savarina chiar în propria bucătărie, folosind ingrediente simple și pași ușor de urmat.
Ingrediente pentru blat:
- 4 ouă
- 100 g zahăr
- 100 g făină
- 1 plic zahăr vanilat
- un praf de sare
- coajă rasă de lămâie (opțional)
Ingrediente pentru sirop:
- 500 ml apă
- 200 g zahăr
- esență de rom sau rom, după gust
- zeamă de lămâie
Ingrediente pentru decor:
- 300 ml frișcă lichidă pentru bătut
Mod de preparare: Albușurile se bat spumă cu un praf de sare. Se adaugă treptat zahărul și zahărul vanilat, apoi gălbenușurile, amestecând ușor. Făina se încorporează cu mișcări largi pentru a menține textura aerată.
Aluatul se toarnă în forme speciale pentru savarine sau într-o tavă cu forme individuale și se coc aproximativ 20 de minute, la 170–180°C, până când prăjiturile devin aurii.
Între timp, se prepară siropul din apă și zahăr, care se fierb câteva minute, apoi se adaugă esența de rom și zeama de lămâie. Blaturile coapte și răcite se însiropiază generos, până devin moi și suculente.
La final, savarinele se decorează cu frișcă bătută și dulceață sau fructe, apoi se păstrează la rece înainte de servire.
Recomandarea specialistului: În secretele bunicilor din Ardeal. Dulceața cu prune, o delicatesă care reflectă gustul copilăriei.
