Surse citate vineri de CNN indică clar că „nu există informații care să confirme că Iranul urmărește în prezent dezvoltarea unui program de rachete balistice intercontinentale pentru a lovi Statele Unite.” Diferența dintre afirmația președintelui SUA referitoare la o amenințare „imediată” și evaluarea tehnică a serviciilor de informații este semnificativă.
O posibilitate ipotetică, nu o amenințare imediată
O rachetă balistică intercontinentală este o armă cu rază extinsă, capabilă să traverseze oceane și să atingă teritoriul continental al Statelor Unite. Dezvoltarea unei asemenea arme necesită ani de cercetare, teste și infrastructură militară avansată, care nu pot rămâne nedetectate.
Cu toate acestea, evaluările americane nu exclud în totalitate posibilitatea ca Iranul să dezvolte, în timp, o astfel de capacitate. O analiză neclasificată din 2025 a Agenției de Informații pentru Apărare (DIA) arată că Iranul ar putea construi o rachetă intercontinentală „operațională din punct de vedere militar” până în anul 2035, „dacă Teheranul decide să urmeze această direcție”. 
Cu alte cuvinte, este vorba despre un scenariu posibil pe termen lung, nu despre o amenințare iminentă.
În prezent, Iranul deține rachete balistice cu rază scurtă și medie, care pot amenința baze și personal american din Orientul Mijlociu, dar nu pot ajunge pe teritoriul Statelor Unite.
Casa Albă: Amenințarea este reală
Casa Albă a reacționat prompt la informațiile prezentate de CNN. Purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a afirmat că „președintele Trump are perfectă dreptate să sublinieze îngrijorarea serioasă legată de Iran”, o țară care exprimă observații dure „moarte Americii”. Mesajul indică faptul că administrația americană consideră că riscul există, chiar dacă evaluările oficiale nu indică în prezent că Iranul dezvoltă rachete balistice intercontinentale capabile să lovească teritoriul SUA.
Rubio, în consens cu Trump
Secretarul de stat Marco Rubio a evitat să comenteze evaluările serviciilor secrete, dar a afirmat că Iranul încearcă „cu siguranță” să atingă o astfel de capacitate. „Nu voi face previziuni despre cât de avansate sunt aceste eforturi, dar este clar că se află pe drumul care, în cele din urmă, le-ar putea permite să dezvolte arme capabile să ajungă pe teritoriul continental al SUA”, a menționat Rubio.
„Dincolo de programul nuclear, Iranul deține arme convenționale destinate exclusiv să atace America și cetățenii americani, dacă ar decide să facă acest lucru. Aceste aspecte trebuie să fie abordate”, a adăugat șeful diplomației americane. Rubio a recunoscut că Iranul „nu îmbogățește în momentul de față”, dar a spus că „intenționează să ajungă în punctul în care, în cele din urmă, ar putea”.
În același timp, negocierile pentru programul nuclear continuă la Geneva. Însă, în timp ce Statele Unite negociază cu Teheran asupra programului nuclear iranian, Washingtonul și-a consolidat prezența militară în Orientul Mijlociu. SUA au concentrat cea mai amplă desfășurare de echipamente militare din 2003 încoace, de la invazia Irakului.
Unitatea de drone kamikaze a Pentagonului – Task Force Scorpion – este deja operațională în Orientul Mijlociu și pregătită pentru eventuale atacuri asupra Iranului, dacă președintele Trump va decide astfel. Dronele pot rămâne în aer pentru identificarea țintelor și pot executa atacuri aeriene precise asupra acestora.
Trump afirmă că este „nemulțumit” de discuțiile cu Iranul, dar nu a luat încă „decizia finală” privind posibile acțiuni militare.
Iran: Nu dezvoltăm rachete cu rază lungă
De cealaltă parte, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a afirmat că Iranul nu dezvoltă rachete cu rază lungă. „Am limitat în mod deliberat raza rachetelor noastre la 2.000 de kilometri”, a explicat Araghchi pentru India Today TV, subliniind că aceste rachete sunt destinate apărării.
Locații dificil de atacat
Potrivit oficialilor americani citați de mass-media, Iranul încearcă să își refacă infrastructura de îmbogățire a uraniului, inclusiv prin instalarea de centrifuge suplimentare și reconstrucția unor facilități anterior afectate.
Expertiza americană indică însă că aceste procese ar putea dura mult mai mult decât „o săptămână”, așa cum s-a sugerat anterior. De asemenea, reconstrucția programului nuclear are loc în locații dificil de atins de eventuale atacuri militare, ceea ce complică eventualele operațiuni de neutralizare.
