Daniel Vargoczki reprezintă un exemplu de ambiție, curaj și dorință de realizare. Sunt sportivi care nu se dau bătuți, chiar și atunci când lucrurile par imposibile.
Modelul lor poate inspira pe alții să meargă mai departe. Indiferent dacă sunt sportivi sau simpli cetățeni, indiferent dacă au sau nu o dizabilitate.
Judo în loc de fotbal pentru Daniel Vargoczki!
L-am întâlnit la sala de judo „Florin Bercean”, din Cluj Napoca, unde își petrece cea mai mare parte a timpului. Este partenerul de antrenament al lui Alexandru Bologa și își dorește să scrie propria sa secvență în istoria sportului paralimpic românesc. 
A participat la competiții olimpice dedicate sportivilor cu dizabilități și este frecvent prezent în fazele finale la campionate europene și mondiale de para-judo.
Dar, mai presus de performanțele sportive, Daniel reprezintă un exemplu în viața cotidiană. Povestește șocul resimțit atunci când a început să-și piardă vederea, la vârsta de 8 ani.
A fost nevoit să renunțe la visul de a deveni fotbalist, dar nu a abandonat și a ales să practice alt sport. În prezent, aspiră să devină campion la judo.
- Articol susținut de BETANO!
Iar în lumea acestor sportivi, dorințele devin realitate. Pentru că și-au demonstrat deja că nimic nu este imposibil.
Daniel mărturisește acum, cu seninătate, că tot ce i s-a întâmplat a fost benefic. Viața sa s-a schimbat fundamental la vârsta de 8 ani.
O forță extraordinară provenită din sport i-a oferit o nouă șansă în viață.
„Încerc să sprijin și pe alții. Adesea, pun pe plan secund propriile nevoi”
Prosport: Daniel, ai fost motivat de performanțele lui Alexandru Bologa?
Daniel Vargoczki: Într-un anumit mod da, în alt mod nu. Mi-aș dori să pot și eu să ating aceleași rezultate.
Realizezi că ești un exemplu pentru persoanele cu dizabilități?
Da, mereu am avut în vedere să ajut și pe alții dacă pot. Prin simplul fapt că pot continua, cred că inspirăm numeroase generații de sportivi cu dizabilități.
Și sportivii fără dizabilități sunt influențați de exemplul vostru.
Cu siguranță. În general, sunt foarte optimist și încerc să fiu de ajutor, însă uneori mă neglijez pe mine însumi.
Poți vorbi despre problemele tale de vedere? Sunt din naștere?
Suntdin naștere, însă până la vârsta de 8 ani vedeam perfect și această problemă s-a manifestat abia apoi. La 8 ani și jumătate, vederea a început să scadă gradual, de la 50% la doar 5% în prezent.
Un șoc pentru un copil. Ai realizat atunci sau ai perceput situația ca pe o dificultate obișnuită?
Cred că am perceput-o ca pe o experiență în copilărie. A fost un șoc să nu mai pot citi și să nu înțelegeam cauza.
Cu un an înainte puteam citi fără probleme și vedeam totul clar de la ultima bancă. Apoi a trebuit să mă mut în prima bancă, lângă tablă, pentru a putea citi cu greu scrisul mare.
„Nu am fost un copil foarte ascultător”
Și pentru tine, această încercare a însemnat o nouă viață.
Da! Cred sincer că este un avantaj.
De ce afirmi asta?
Pentru că nu am fost un copil foarte obedient. Îmi plăcea să mă distrez și să practic cât mai mult sport.
Așadar, făceai antrenament…
Exact. Am jucat fotbal de la vârsta de 5 ani până la 8 ani și jumătate, apoi am început cu judo, pentru că nu am mai putut continua cu fotbalul.
Visul tău era să devii fotbalist?
Da, sincer, da. Am practicat de la 5 până la 8 ani și jumătate, apoi am ales judo, din cauza problemelor de vedere.
Care era echipa ta preferată de fotbal?
Nu era din România. FC Barcelona.
Erai fan Barcelona…
Da, sunt și acum fan.
„Judo-ul m-a ajutat să-mi orientez drumul. Îmi oferă repere. Știu mereu din minte traseele”
Îți place în continuare să citești. Ce tip de lectură preferi?
De cele mai multe ori ascult, nu mai citesc fizic. Ascult prin audio.
Ești atașat de cărți și lectură. Ce gen preferi?
În general, citesc romane. Am avut și interes pentru istorie. Încă de când eram la școală, citeam cu plăcere, cu ajutorul unui monitor care îmi mări literele la dimensiunea ecranului. Mi-a plăcut mereu pentru că îmi reamintea de perioada în care vedeam clar.
În ce mod ți-a influențat sportul, judo-ul?
Mi-a avut un impact foarte mare. Îmi place și în prezent. Sincer, mi-a schimbat viața pentru că mi-a permis să realizez multe lucruri. Pentru mine, judo e ca un sport complet, care include înot, alergare și alte activități. Toate într-unul singur. M-a ajutat să fiu mai independent și să mă descurc în viața de zi cu zi.
În ce mod concret te-a sprijinit?
Am o orientare foarte bună. Chiar dacă nu văd, știu din memorie traseele și clădirile. Mă folosesc de repere mari, pentru a mă ghida.
Participi singur la antrenamente?
Da.
„Visez în fiecare noapte că sunt deja medaliat”
Ce faci în afara sportului, când nu te antrenezi?
Sunt maseur și terapeut.
Le îmbini cu activitatea de sport de performanță?
Da, am mai practicat în trecut, dar acum m-am oprit pentru a mă concentra mai bine pe pregătirile pentru întrecerea europeană și mondială.
E dificil să fii judoka profesionist?
Da, sunt sacrificii, și da, e foarte dificil, dar rămân optimist și continui pe drumul meu.
Despre ce sacrificii vorbești? Dieta sau alte aspecte?
Nu urmez o dietă strictă, doar cu aproximativ o lună înainte de competiție, în funcție de categoria de greutate, trebuie să fiu foarte disciplinat. De asemenea, mă confrunt cu accidentări și dureri, iar depășirea acestor obstacole necesită sacrificii mari.
Ce te motivează cel mai mult? Cu ce gând te prezinți la antrenament în fiecare zi?
Speranța de a ajunge campion, fie european, fie mondial, și poate chiar olimpic. Acesta este scopul meu și ceea ce mă motivează să continui.
Visezi la momentul în care vei primi medalia?
Da, în fiecare noapte mă văd deja medaliat, dar știu că trebuie să muncesc în continuare pentru a ajunge acolo.
- Seria aduce în prim-plan sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație sprijinită de Betano.
