Astronomii au identificat un fenomen cosmic extrem de intens, posibil explicând de ce universul timpuriu este populat cu galaxii „moarte”, deși acestea ar fi trebuit să fie în plină formare. Utilizând telescopul spațial James Webb, cercetătorii au observat o galaxie aflată la doar un miliard de ani de la formarea universului, surprinsă într-un moment crucial al evoluției sale.
Galaxia, denumită CRISTAL-02, pierde volume semnificative de gaz rece, fundamentul din care se generate stelele. Acest material este împins în spațiu de un vânt cosmic extrem de puternic, iar acest proces ar putea condamna întregul ansamblu la dispariție într-un interval foarte scurt din punct de vedere astronomic. Conform experților, dacă rata de pierdere a gazului rămâne constantă, galaxia ar putea înceta să mai producă noi stele în mai puțin de 50 de milioane de ani.
O galaxie în timpul pierderii resurselor de combustibil
O galaxie este considerată „moartă” atunci când nu mai generează noi stele. În mod obișnuit, cercetătorii anticipează ca un astfel de proces să apară după pierderea treptată a materiilor, în decurs de mai multe miliarde de ani. Însă, descoperirile recente au arătat existența de galaxii moarte în universul foarte tânăr, când acestea ar fi trebuit doar înceaperea formării și creșterii. 
CRISTAL-02 sugerează o explicație posibile: această galaxie nu doar că consumă gazul, ci pare să îl elimine brusc, ejectându-l în spațiu printr-un nor mare de materie rece. Fără acest gaz, nu mai există combustibil suficient pentru nașterea stelelor, iar galaxiile intră într-un proces accelerat de încetare a formării de noi corpuri cerestre.
Vezi și:
Cercetătorii au utilizat atât telescopul spațial James Webb, cât și radiotelescopul ALMA, situat în Chile, pentru analiza acestei structuri îndepărtate. Observațiile au indicat faptul că CRISTAL-02 formează stele de două ori mai repede comparativ cu alte galaxii de dimensiuni similare. Paradoxal, această activitate intensă ar putea accelera propria distrugere.
Atunci când se generează numeroase stele masive într-un ritm alert, acestea ard rapid și pot exploda sub forma supernovelor. Aceste explozii eliberează cantități uriașe de energie și pot genera vânturi galactice capabile să împingă gazul în afara galaxiei. Astfel, o perioadă de creștere spectaculoasă poate deveni începutul sfârșitului.
Impactul descoperirii asupra înțelegerii universului timpuriu
Până acum, una dintre principalele explicații pentru dispariția rapidă a galaxiilor mari era asociată cu găurile negre supermasive. Se presupunea că acestea pot genera vânturi suficient de puternice pentru a elimina gazul dintr-o galaxie. Descoperirile recente sugerează însă că și formarea accelerată de stele, cauzată de coliziuni între galaxii, poate avea același efect distructiv.
Vezi și:
CRISTAL-02 nu reprezintă o galaxie izolată, ci un ansamblu de mai multe galaxii în ultimele etape de fuziune. În universul timpuriu, astfel de coliziuni erau mult mai frecvente, datorită unei densități mai mari a materiei. În timpul apropierii și contopirii galaxiilor, gazul este împins spre centrul sistemului, declanșând explozii intense de formare a stelelor.
Această activitate poate părea o manifestare de vitalitate, însă efectul final poate fi contrar. Supernovele generate de stelele masive creează unde de șoc și vânturi care evacuă gazul rece. În lipsa materialului necesar, galaxia devine inactivă, populația sa fiind doar formată din stele mai în vârstă și mai ignarate.
